Apleaca urechea la adevarul ascuns in adancul tau!
Adevarata experienta a libertatii este sa ai lucrul cel mai important din lume fara a-l poseda.
Tu esti Iubirea, Pacea si Bucuria!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Despre relatii, de Carol Morgan


Cum se face ca, atunci cand sunteti indragostiti, aveti impresia ca partenerul dumneavoastra este absolut minunat? Aveti impresia ca el este inceputul si sfarsitul lumii. Nimic rau nu vi se poate intampla. Sunteti invincibil. Sunteti cuplul perfect. Va ganditi ca „ca daca fiecare dintre noi ar avea o asemenea relatie minunata, lumea ar fi mai buna!” Apoi reveniti la realitate. Micile deprinderi ale partenerului, atat de simpatice la inceput, devin enervante. Incepeti sa va certati. Petreceti din ce in ce mai putin timp impreuna. Va strambati in spatele lui. De ce se intampla acest lucru? De ce nu ramanem vesnic in aceasta faza de indragostiti?

Raspunsul este simplu: relatiile sunt ciclice. Fiecare cuplu trece prin momente bune si prin momente mai putin bune. Dar cum trecem peste momentele mai putin bune si cum facem sa revenim la momentele bune? Cum trecem peste aceste cicluri inevitabile? Exista trei domenii pe care le putem lua in considerare, atunci cand incercam sa aflam raspunsuri: 1) cercetarea academica; 2) fluxul de energie (legea atractiei) si 3) reincarnarea/legaturile karmice (legea cauzei si a efectului). Toate cele trei domenii explica, putin diferit, natura ciclica a relatiilor.

Sunt profesor de comunicare si le predau studentilor, de mult timp, fazele relatiilor. Exista mai multe modele acceptate, dar, in general, cele mai multe explica natura ciclica a relatiilor in 4 faze, atat pentru dezvoltarea, cat si pentru deteriorarea relatiei. Inceputul, explorarea, dezvoltarea si intimitatea sunt primele faze. Apoi, atunci cand relatiile se „deterioreaza”, avem de a face cu tumultul/stagnarea, descresterea, individualizarea si, in final, separarea. Cercetatorii sunt de parere ca acestea sunt trasaturi definitorii ale celor mai multe relatii. Ei explica ce se intampla in fiecare stadiu, dar niciodata nu incearca sa explice de ce se intampla. Rezultatele sunt mai mult descriptive si nu prescriptive. Din aceasta cauza, cred ca trebuie sa luam in considerare urmatoarele doua domenii, pentru a vedea cum putem trece, cu bine, prin aceste cicluri.

Dupa parerea mea, este dificil sa studiezi relatiile si natura lor ciclica, fara o perspectiva spirituala. Nu e nici un secret ca suntem cu totii energie. Totul este energie. Eu dumneavoastra, dar si pixul de pe masa – toti suntem energie. Fiecare energie vibreaza la o frecventa diferita. In esenta, Legea Atractie enunta ca atragem ceea ce ne este asemanator. Cu alte cuvinte, suntem ca un magnet umblator si atragem pe oricine sau orice cu care suntem pe aceeasi lungime de unda. Daca radiati energie pozitiva, atrageti oameni si experiente pozitive. Daca radiati energie negativa, atrageti negativitate. Deci, cum se leaga acest lucru de natura ciclica a relatiilor?

Sa revenim la faza relatiei de pasiune/proaspat indragostiti. Va amintiti cum este? Nu-i asa ca este cel mai bine? Ca va doriti sa dureze pentru totdeauna? Cei mai multi oameni au fluturasii din stomac si simt ca plutesc in aer. De ce ne simtim asa, in aceasta faza? Datorita vibratiei noastre. Atunci cand simtim ca suntem „sus”, bucurosi si euforici, pregatiti sa cucerim lumea, vibratia noastra energetica este extrem de pozitiva. Din aceasta cauza ne simtim atat de bine.

Pe de alta parte, ganditi-va cum va simtiti cand aveti facturi de platit, dar nu si bani in cont. Este sentimentul acela negativ, gretos „imi vine sa vars”. Si il aveti, din cauza faptului ca vibrati la nivele joase.

Este binecunoscut faptul ca relatiile ne dau peste cap energia pozitiva. Cand iesim din etapa pasiunii, pierdem senzatia de euforie. Nivelul nostru energetic scade, la fel ca si cel al partenerului nostru. Nu e mirare ca, atunci cand cad nivelele vibrationale ale oamenilor, dispare sentimentul de ceva minunat. Iar partea trista este ca, de acum incolo, se intra intr-o primejdioasa spirala inversata. Totusi nu ma intelegeti gresit: nu sugerez ca toate relatiile sunt sortite esecului si ca cele mai multe cupluri nu sunt, in general, fericite. Dar fluxul energetic dintre doua persoane este foarte important. Atunci cand partenerul dumneavoastra face ceva dragut pentru dumneavoastra, va simtiti mai bine, nu-i asa? Nu sunteti mai fericit? Iar cand dumneavoastra sunteti mai fericit, si celalalt este fericit. Astfel, ciclul continua. Oamenii se hranesc cu energia celuilalt. Cand dumneavoastra sunteti bine, la fel este si celalalt (si invers). Cand dumneavoastra sunteti cu energia la pamant, la fel este si celalalt. Din pacate, multe cupluri merg in jos, pe spirala si nu mai gasesc calea de a urca din nou. Dar exista cai de a o face. Trebuie doar sa constientizati fluxul de energie si sa va concentrati eforturile, pentru a reveni la energia pozitiva. Apreciati-va partenerul. Faceti lucruri frumoase pentru el. Acest lucru va va ridica starea de spirit.

In sfarsit putem sa luam in considerare reincarnarea/karma (legea cauzei si a efectului), pentru a explica de ce relatiile sunt ciclice. In esenta, reincarnarea nu este altceva decat un mare ciclu. Ne intorcem, murim, ne intoarcem, murim. Ideal ar fi ca, atunci cand ne intoarcem, sa ne ridicam nivelul vibrational, prin invataminte pozitive. Daca nu, ne reintorcem cu aceleasi suflete si o luam de la capat (sau, cel putin, cu suflete care au aceeasi configuratie vibrationala karmica). Astfel, revenim pana invatam cum sa ne pastram energia pozitiva si sa exprimam iubirea neconditionata.

Cu toate acestea, credeti ca daca aveti o karma negativa cu o persoana, veti fi respinsi de ea. E amuzant cum ne pacaleste Universul. In faza de pasiune, suntem atrasi de ea. Trecem prin faza de „al noualea cer”. Acest lucru este necesar pentru a participa la ciclul de invatare al sufletului. De exemplu, daca, atunci cand il vedeti pe „John” intrand pe usa, va ganditi: „O, Doamne, tipul acesta m-a omorat intr-o viata trecuta... plec repede, inainte sa ma vada!”, niciodata nu ati mai trece prin ceea ce are nevoie sufletul sa invete din relatii.

Asadar, le avem pe toate: trei cai diferite, pentru a explica ciclurile relatiilor. Desi legile nu sunt intotdeauna amuzante, va incurajez sa priviti relatiile ca pe un joc si ca pe o provocare. Daca aveti atitudinea potrivita, puteti sa jucati un joc extraordinar. Asa ca, lasati sa curga energia pozitiva, fiti atenti la ganduri, emotii si actiuni. A castiga jocul, inseamna a evolua ca suflet si a iesi din roata reincarnarii. Totul se refera doar la relatii...

http://www.lwg2.com/carol/?p=974

Cu mult timp in urma am ajuns la concluzia ca, in viata, TOTUL TREBUIE sa aiba la baza fundatia rezistenta a relatiilor – increderea si respectul reciproc. In viata mea profesionala, am de a face cu adulti descurajati, care si-au pierdut viziunea si calea, dar si cu tineri care inca isi cauta individualitatea si modul de a-si trai visele.

Datorita faptului ca azi suntem unde suntem, e greu pentru ambele grupuri. La inceput pare ca „nu e nimic nou sub Soare” – ca si cand lumea a luat tot ce era candva nou, proaspat si plin de inspiratie, le-a amestecat intr-o oala si a rezultat o combinatie ametitoare de clisee, cuvinte banale si expresii care toate suna la fel. Ceea ce inainte era intelepciune de bun simt, astazi seamana mai mult cu o campanie de marketing si nu cu un apel la actiune si dezvoltare proprie. Clientii mei simt ca traiesc din ce in ce mai mult in Turnul Babel al secolului al XXI-lea.

Aici intervine baza relatiilor noastre. Avand-o, puteti sa intindeti mana catre celalalt si sa spuneti: „Vino cu mine si te voi ajuta sa gasesti locul in care iti doresti sa fii”. Daca nu exista incredere, respect reciproc si conectare la nivelul sufletului/inimii, acea persoana nu va va urma. Desigur ca exista persoane care isi induc singuri durerea. Aceste persoane isi creeaza propria lor suferinta, datorita faptului ca sunt de prea mult timp atasati de gandurile si obiceiurile lor fixe; se agata de conceptiile lor, asa cum se agata un om pe cale sa se inece, de vesta de o geamandura, mult prea speriat sa mai incerce ceva nou.

Pentru altii este o problema de alegere a momentului potrivit. Cu totii trebuie sa fim intr-un „moment magic” al evolutiei, ca un teren fertil, pregatit pentru semanat, ca sa putem accepta noi metode de invatare si de gandire – acest lucru e adevarat pentru elevi, dar si pentru adulti – pentru ca toti avem ceva nou de invatat si niciodata nu terminam de invatat. Daca nu suntem pregatiti … nu suntem pregatiti. Dar daca nu suntem pregatiti, acest lucru nu inseamna ca nu va trebui sa ne ocupa de acest lucru, intr-un alt moment sau intr-un alt loc. Problemele si scaparile voastre nu dispar niciodata; ele doar stau intr-un colt si asteapta momentul educational cel mai oportun.

Unde duc toate aceste? Totul in viata depinde de fundatia solida a relatiilor. Asa cum o cladire cu o fundatie subreda, se va narui pana la urma, fara relatii, la fel se va intampla si cu scolile, bisericile si guvernele. Atunci cand vorbim limbajul necinstit al politicienilor, intesat de concepte si cuvinte care reprezinta mai degraba obiceiuri, decat convingeri adevarate, atunci cand nu ascultam gandurile si sentimentele celuilalt – atunci nu avem o fundatie, ci mai degraba ceva ce daramam, inainte de a fi terminat.

Ascultati, fiti toleranti, mentineti ganduri pozitive, folositi cuvinte pline de compasiune, traiti in religia voastra, dar nu le impuneti altora ideile voastre – creati ceva frumos si intim, confidential cu un partener iubit. Este posibil sa va impiedicati ocazional si sa cadeti, pentru putin timp, dar fiecare zi este diferita si puteti sa o luati de la capat – indiferent de ce s-a intamplat ieri. Ganditi-va ca aceasta promisiune/legamant de reinoire este ca dusul de dimineata – trebuie sa il faceti zilnic.


Sursa: editura-foryou.ro

marți, 22 noiembrie 2011

De ce masaj?


Cu trecerea anilor, omul isi pierde treptat mobilitatea si rapiditatea reactiilor. Acumularea tensiunii fizice si nervoase zilnice, provocata de activitati improprii naturii umane, ii slabesc sistemul nervos si deregleaza circulatia celor mai importante lichide vitale ale organismului. Incordarea nervoasa, starea permanenta de neliniste si agitatie, sentimentul de nemultumire, isi pun amprenta asupra organismului, cauzand imbatranirea.
Numai masajul poate lupta cu acesti dusmani ai sanatatii omului, pentru a micsora incordarea fizica si nervoasa. Pozitiile yoga clasice, precum si exercitiile de respiratie contribuie de asemenea la relaxarea corpului, insa masajul este mai eficient deoarece nu numai ca stimuleaza muschii, dar foloseste si uleiuri parfumate, extrase din plante cu proprietati miraculoase de intinerire. Masajul este capabil sa opreasca imbatranirea, sa netezeasca ridurile, sa fortifice muschii, si sa redea mobilitatea articulatiilor. Masajul netezeste pielea, intareste nervii si sistemul imunitar, ajuta corpul sa-si pastreze forma si elasticitatea, cu o singura conditie, foarte importanta: sa fie facut in mod regulat.

Masajul zilnic actioneaza benefic asupra intregului organism. El intensifica transportul de oxigen proaspat si energie vitala catre organele corpului, sub forma substantelor nutritive, astfel incat tot corpul primeste mai multa caldura, vigoare si prospetime. In acelasi timp, din organism se elimina gazele toxice si substantele otravitoare. Practicarea zilnica a masajului intinereste organismul.

vineri, 28 octombrie 2011

Femeia Scorpion (22 octombrie - 21 noiembrie)



Generalitati: Amorul vrajitor

Ca un vulcan ce clocoteşte în măruntaiele sale, dragostea devine la scorpion o forţă imperioasă pe care o trăieşte ca pe o posesiune, un chin. Este o iubire-pasiune, cu înflăcărări brutale, o voluptate amestecată cu fericire şi disperare, cu săruturi şi muşcături, în căutarea unui absolut dar care seamănă cu o iubire-luptă, în care e neapărată nevoie de un învingător şi de un învins.

FEMEIA:
Legea sexului este o lege imperioasă la femeia în Scorpion. Această femeie feminin-erotică practică o artă a seducţiei care este o cochetărie percepută ca agresiune care maschează dorinţele instinctive.

Acest tip de femeie este foarte potrivită să "vrăjească" bărbatul care se lasă prins de latura ei mai masculină. Vampa are un farmec narcisiac nesfârşit, de care uzează ca să cucerească inimile bărbaţilor întrun scop crud şi uneori chiar sadic. Nu sunt rare cele care se mulţumesc "să pună mana" pe un bărbat ca să-l despoaie de prerogativele sale masculine şi să-l aducă la cheremul lor.

De fapt femeia Scorpion doreşte în străfundul inimii, parcă fără să vrea, ca bărbatul să o domine, să o stăpânească.

Ca şi bărbatul, femeia în acest semn zodiacal aduce în cuplul pe care îl creează o nuanţă mai mult sau mai puţin puternică de sado-masochism.

LECŢIA IUBIRII: Lecţia sa este să-i înveţe pe ceilalţi că iubirea este pasiune, iar ea trebuie să înveţe de la ceilalţi că iubirea este şi înseamnă dăruire şi abandon.

Legea admirației


In ultimii ani, de la apariția filmului ”The Secret”, tot mai multă lume vorbește despre Legea Atracției.

In ultimele luni am vorbit chiar cu câțiva pasionați de această lege și m-a surprins verva cu care susțin că Legea atracției e răspunsul la … orice.
Simplu spus, Legea atracției spune că ceea ce gândești preponderent, cu emoția aferentă, tinde să devină realitatea ta.
In sens popular, această lege se traduce la majoritatea oamenilor cam așa:
Dacă îmi doresc o mașină nouă și mă gândesc intens la ea, … o să atrag o mașină nouă…
Dacă îmi doresc o relație de cuplu fericită și mă gândesc intens la partenerul ideal, îl voi atrage în viața mea…
Și tot așa…
După părerea mea, această lege e foarte importantă și utilă, atâta vreme cât e aplicată de oameni care au ”curățat” emoțiile negative din repertoriul trăirilor zilnice.
Altfel, legea atracției sună fals… și produce rezultate nedorite !
Imaginează-ți următorul scenariu:
Participi la un concert de vioară al unui renumit muzician, te duci la spectacol cu așteptări foarte mari, pentru că i-ai ascultat CD-urile și în timpul concertului, falsează de 3-4 ori.
”Dezamăgitor”… îți spui…
Nu contează că notele false au fost provocate de frigul care a înghețat corzile viorii, de instalația de sunet care a dat rateuri sau de alte probleme tehnice…
După concert, majoritatea cunoscătorilor pleacă indignați că vedeta și-a ieșit din mână…. Ziarele scriu despre asta și opinia publică se impregnează cu ideea că muzicianul respectiv a luat-o pe panta descendentă…
In realitate, în afară de cele 3-4 note false, concertul a fost minunat…. din păcate… nu asta ține minte lumea…
Cam la fel se întâmplă și cu Legea atracției:
Dacă te gândești cu intensitate la ceea ce îți dorești să se întâmple în viața ta (concert), iar apoi te îngrijorezi că vei eșua lamentabil (note false), forța acestui gând negativ, poate anula cu ușurință dorința ta inițială…
E ca și când ai face un pas înainte și unul înapoi având pretenția să înaintezi…
De fapt… rămâi pe loc într-un perpetuu antrenament pentru dezamăgire…
Și atunci, ce e de făcut…
După părerea mea, cel mai practic antidot la acest balans mental intre dorință și îngrijorare este exercițiul de admirație.
Dacă îți dezvolți disciplina de a admira frumusețea, performanța sau succesul, Legea atracției va acționa instantaneu în viața ta.
Motivul pentru care funcționează e simplu:

A admira înseamnă a îți orienta atenția pe acea parte din mediul înconjurător care este deja materializată și care reprezintă o mostră din ceea ce îți dorești.
Asta te face să nu observi ceea ce NU îți dorești și în consecință, gândurile tale preponderente nu se mai orientează spre ceea ce nu îți place.
După ce ți-ai antrenat suficient ”mușchiul admirației”, legea atracției va funcționa ”ca unsă” pentru că e foarte ușor să te gândești intens la ceea ce îți dorești când admiri intens ceea ce te înconjoară.
Să luăm 3 mici exemple:
Dacă vrei să devii antreprenor, admiră succesul și competența antreprenorilor care deja au reușit. Admiră-i total, integral și complet.
Apoi imaginează-ți cum ar fi să devii și tu un antreprenor de succes și treci la treabă.
Dacă vrei să devii un sportiv performant, admiră sportivii care fac performanță. Studiază-i !
Apoi, fă-ți un plan de antrenament și aplică-l.
Dacă vrei să devii un arhitect renumit, studiază realizările și operele unor arhitecți renumiți. Admiră sincer și vibrant frumusețea pe care acești creatori au adus-o lumii…
Apoi imaginează-ți cum vor arăta propriile tale creații inspirate din aceste realizări… și treci la planșetă….
Așa funcționează legea admirației…
Ca o treaptă intermediară către Legea atracției.
Din păcate, majoritatea oamenilor care nu obțin ce își doresc aplică legea atracției în paralel cu legea respingerii :
Dacă își doresc mai mulți bani…. se gândesc ce frumos o să fie când vor avea mai mulți bani și în paralel îi judecă, îi acuză sau îi detestă pe cei bogați…
Dacă își doresc o familie fericită, … îi invidiază în secret pe cei care au deja o familie fericită…
Dacă își doresc să fie supli sau sănătoși, … îi invidiază pe cei care se disciplinează să facă sport sau să mănânce rațional….
Și toate astea… îi pun pe cei nefericiți într-un dans absurd de atracție-respngere…
Vreau să atrag mai mulți bani…dar îi resping pe cei cu bani…
Vreau să atrag un partener de cuplu potrivit… dar îi invidiez pe cei care l-au găsit deja…
Vreau să mînânc sănătos… dar îi judec pe cei care fac deja acest lucru considerând că nu au…. poftă de mâncare…. ;)
Cum ar fi însă dacă începând chiar de acum aș admira tot ce e de admirat în jurul meu ?
Cum ar fi dacă aș admira cu sinceritate vibrantă natura, locurile prin care pășesc, oamenii pe care îi întâlnesc și succesele acestora…. ?
Cum ar funcționa atunci legea atracției… cu admirație… ?
***
Nu spun că nu faci deja acest lucru…
Dar cu siguranță cunoști pe cineva care are nevoie din când în când să i se remintească astfel de întrebări !
Iar eu, chiar scriind aceste rânduri, mă includ în acea categorie .
Admiratie !
și..
Inspiratie !


Sursa: andyszekely.ro

luni, 26 septembrie 2011

Nativa zodiei Balanta


(22 septembrie - 21 octombrie)

Cuvinte cheie: armonie, asociere, echilibru
Semn de Aer: dinamic, activ, cardinal
Planeta guvernatoare: Venus, in aspect diurn (YANG, + )
Simbolizeaza: aerul, suprafetele plane, echilibrul, asocierile amoroase, casatoria si intelegerile intre persoane de sex opus, varsta matura, seara, toamna.
Culorile specifice: albastru inchis, indigo
Pietrele pretioase: diamantul, opalul
Metalul: cuprul
Calitati: exteriorizare frumoasa, miscare armonioasa, intelect, echilibru, corectitudine, chibzuinta, simt artistic spontan, justetea comparatiilor si a analogiilor, rafinament, simtul dreptatii, delicatete, temperament afectuos si inzestrat amoros, nevoie instinctiva de uniune echilibrata sau asociere creatoare.
Posibile defecte: indolenta, indecizie, lipsa de perseverenta, frivolitate, cautarea unui mod de viata usor si vesel; tendinta de a fi influentata usor de laude si subordonarea oricarui aspect placerilor.
Trebuie sa dezvolte: increderea in sine si capacitatea de a infrunta orice situatie.
Trebuie sa evite: fumatul si alcoolul, indecizia si gelozia.

Nativele din zodia Balanta sunt guvernate de planeta Venus, care le confera farmec si gratie in exprimare. Venus este zeita fermecatoare a frumusetii ideale, a gingasiei sufletului, a nuntilor sacre, a serenadelor suave si a menuetelor delicate si elegante, a iubirilor transfiguratoare.

Nativele din Balanta au o nevoie speciala de asociere pentru a se simti implinite. Totusi, ele urmaresc sa-si mentina individualitatea in cadrul relatiilor. Domeniile lor preferate sunt: arta, arta cinematografica si teatrala, muzica, relatii publice, psihologia.

Deoarece Balanta este un semn de aer, femeile nascute sub semnul sau sunt intelectuale si cauta in mod activ cunoasterea, ideile noi si stimularea mentala. Pot fi buni consilieri si adesea joaca rolul "facatorilor" de pace. Fraza cheie pentru Balante este: "Eu echilibrez". Aceste native guvernate de Venus sunt rareori cuprinse de manie.

Femeia din aceasta zodie este o zeita innascuta, remarcandu-se prin puritate, frumusete si respingerea a tot ce nu le place. Au predilectie pentru imbracaminte eleganta, bijuterii si parfumuri de calitate. Admira frumusetea in toate manifestarile ei: muzica, sculptura, arhitectura, literatura etc. Aceasta conceptie pretentioasa de viata se manifesta si in alegerea barbatilor. Ea se priveste mereu, observandu-si calitatile, bucurandu-se de propria-i frumusete si dorind sa corespunda cat mai perfect idealului sau. Balanta a devenit simbolul farmecului si al frumusetii. Are o putere de fascinatie prin care cucereste cu usurinta sufletul unui barbat. Este foarte priceputa in arta dragostei. Prefera artistii, scriitorii, cantaretii, pictorii, muzicienii. Orice pretext social este un prilej de a fermeca si incanta prin stralucirea ei. Entuziasmul ei declanseaza la ceilalti o reactie asemanatoare. Ii plac cartile distractive, excursiile, camerele frumos impodobite, muzica lirica si in general orice care sa-i confere buna dispozitie. Este feminina, rafinata, fascinanta si cuceritoare.

Aspectul exterior

Nativa din Balanta se distinge prin frumusete, armonie corporala, printr-o voce dulce, un ras incantator si placerea de a transmite veselie in anturajul sau.

Se bucura de o buna sanatate atat timp cat simtul sau al echilibrului ramane intact. Cand nu se simte in forma e bine sa se odihneasca, sa-si urmeze un regim alimentar si sa-si dezvolte receptivitatea fata de poezie, muzica, arta in general, tai chi, yoga si diverse forme de meditatie.

Viata sexuala a femeii din zodia Balanta

Aparitia ei este fascinanta. Dupa ce face dragoste, ii place sa savureze imbratisarea iubitului, adorand versurile si muzica. Pentru ea a face dragoste este o arta si de aceea pregateste in detaliu fiecare intalnire amoroasa. Este sigura de atractivitatea ei, pe care stie sa o accentueze si sa o faca cat mai convingatoare. Are un control bun asupra muschilor vaginali in primul rand pentru ca o preocupa foarte mult sa il faca pe iubitul ei fericit si sa traiasca si ea la randul ei stari ample si intense de placere si orgasm. Ofera iubitului un adevarat concert de placeri. Este sensibila si romantica. Traieste intensitate amoroasa chiar si numai cand isi priveste iubitul. Spiritul ei este ca aerul de toamna cald si linistit. Ii plac jocurile de dragoste inventive. Gaseste intotdeauna metode de amplificare a placerii. Se lasa adorata ca o zeita, mereu constienta de frumusetea si misterul sau.

Zonele erogene: spatele, fesele, organele sexuale, buzele si zona gatului.

Ce ii invata pe ceilalti: iubirea este frumusete.
Ce invata de la ceilalti: iubirea este armonie.

sursa: venus.org.ro

joi, 15 septembrie 2011

Capcanele egoului


Fiecare dintre noi suntem, indiferent de varsta pe care o avem, intelepti in devenire, iar multitudinea si varietatea de situatii in care ne pune viata nu reprezinta nimic altceva decat ocazii unice pentru noi de a creste din ce in ce mai mult.

Cercetatoarea in psihologie Luce Bertrand considera ca sursa tuturor suferintelor noastre este Ego-ul. A invata sa recunoastem ego-ul in spatele aparentelor sale inselatoare este necesar pentru a evita ratacirea indelungata pe cai ce nu ne vor conduce niciodata la telul propus.

Daca este adevarat ca nu utilizam in general decat o mica parte din inteligenta noastra, tot atat de adevarat este ca folosim chiar mult mai putin din potentialul nostru sufletesc, adevarata noastra valoare.

Majoritatea dintre noi ne formam personalitatea aderand la anumite credinte si convingeri care nu ne apartin, pe care le preluam de la diferiti alti oameni pe care ii consideram importanti din viata noastra. A sti ca acesta este un mod de formare a personalitatii bazat pe neincredere in sine si fundamentat pe propriile temeri poate fi de un real folos si poate conduce la adevarate revolutii interioare.

Aveti incredere in voi insiva, fiecare om are din abundenta tot ceea ce are nevoie! Cautand cu disperare aprobarea celorlalti, nu facem decat sa intarim credinta ca valoarea noastra vine din exterior si de la ceilalti; iar aceasta este una dintre credintele care au dat nastere la cele mai mari suferinte. Valoarea adevarata a fiecarui om se afla in inima sa.

Lasati-va cateva momente libere, de liniste, pentru a medita, pentru a va asculta vocea interioara, fata in fata cu voi insiva. Acordati-va pe cat posibil acest ragaz zilnic, in acelasi loc si la aceeasi ora.

Respirati profund si calm; eliminati din gand orice fel de griji. Destindeti-va, profitati de aceste momente privilegiate in care sunteti fata in fata cu voi insiva.

"Tu esti iubirea insasi - atunci cand nu te temi"

Fiecare om are o lectie pe care trebuie sa o invete de la ceilalti si de asemenea o lectie de daruit celorlalti; si asta se petrece indiferent de varsta. Mici sau mari, toti suntem la fel de importanti la nivelul cel mai profund al esentei noastre.

Suntem precum verigile egale ale unui lant. Omul obisnuit pare a duce permanent o lupta, al carei tel final sa fie recunoasterea valorii sale de un sistem exterior lui - de exemplu in cadrul familiei, al relatiei de iubire sau in domeniul profesional - iar aceasta conduce la o nesfarsita competitie, o intrecere cu oamenii din jurul nostru.

Aceasta este boala ego-ului din care se nasc toate suferintele noastre, pentru ca suferinta apare cu adevarat abia atunci cand intram in competitie.

Sa luam exemplul unui mic baietel care isi doreste ca mama sa il iubeasca mai mult decat pe sora sa. El va suferi de fiecare data cand mama isi va lauda fiica, cand ii va cumpara acesteia diferite lucruri, cand ii va acorda atentie, chiar daca si el are parte de aceeasi atentie materna.

In suferinta sa, el va reactiona negativist, uneori lipsindu-se de ceea ce isi doreste cel mai mult. Este posibil ca el sa refuze manifestarile de afectiune tocmai pentru a-si exprima frustrarea. El va suferi mult din cauza ego-ului sau care il impiedica sa aiba acces nu doar la iubirea mamei sale, care este totusi prezenta, ci de asemenea la intregul potential al iubirii existente in fiinta sa. De ce? Pentru ca ego-ul sau ii intretine teama; si astfel se petrece in toate cazurile in momentul in care ne lasam manipulati sau condusi de ego. Baietelului ii este teama ca mama sa nu il va mai iubi daca ii poarta de grija si surorii sale.

Iluziile sunt imparatia eu-ului limitat

In acelasi mod, apare teama si in relatiile dintre adulti, spre exemplu in cazul anumitor cupluri. Astfel apar gelozia, posesivitatea, apoi invidia, razbunarea, agresivitatea si in cele din urma izolarea.

Ego-ul este "alergic" la fericire. El este foarte convingator si foarte abil, deoarece detine arta de a atinge coardele cele mai sensibile ale omului. El creeaza iluzia cu ajutorul "agentilor" aflati in serviciul sau, care ne ademenesc cu fantasmele cele mai extravagante din acel domeniu sau aspect al vietii noastre la care suntem cel mai mult sensibili.

Ego-ul vorbeste limbajele cele mai incitante: cel al banilor, cel sexual, cel al puterii si cel al superficialitatii. El promite marea cu sarea; si totusi ne aduce mereu in situatii sau relatii nefaste sau periculoase, care nu conduc decat la neintelegeri si suferinte. El este specialistul sentimentelor pasionale, otravitoare, inchisoare, unde nu exista tihna, pace sau seninatate.

Ego-ul nu dispune de acesti termeni; dimpotriva, el ne amageste facandu-ne sa nu atingem extraordinarul, pasionalul, inaltul. Ne vorbeste de inaltimi, dar niciodata nu ne deschide calea spre ele; nu ne spune niciodata ca dupa euforia iluziilor, exista caderea libera.

Nici nu spune ca lacomia, dorintele egotice sau senzualitatea necontrolata nu reprezinta acte ale iubirii, ci ale posesivitatii. Nu ne vorbeste despre pretul piperat pe care trebuie sa-l platim pentru placerile care provin din aceste relatii daunatoare, pe care le platim in cele din urma prin lacrimile noastre, prin suferinta si amaraciune si nu ne spune nimic nici despre timpul, nici despre incercarile prin care trebuie sa trecem pentru a ne elibera. Paradisurile lui sunt artificiale si foarte curand isi arata asemanarea cu infernul.

Cand suntem pusi in fata unei duble alegeri trebuie sa stim sa recunoastem cum actioneaza "agentii" ego-ului: in general, cea mai buna alegere pentru noi este cea care presupune din partea noastra depasirea unor dificultati si depunerea anumitor eforturi.

Dar nu aceasta este calea propusa de ego; prea putin conteaza cat aer suflam intr-un balon, el va sfarsi intotdeauna prin a se dezumfla; mai mult, daca suflam prea mult, balonul se va sparge sub privirile noastre. Baloanele reprezinta intotdeauna iluzii, iar iluziile sunt imparatia ego-ului.

Multi oameni cad in capcana spunandu-si ca ei vor face totul mai bine ca ceilalti. Ei nu vor trai viata monotona a parintilor lor, nu se vor multumi cu un salariu obisnuit, nu vor indura suferintele prin care au trecut ai sai, nu-si vor creste copiii asa cum au fost ei crescuti. Ei sunt victimele preferate ale ego-ului.

Bineinteles ca nu este nimic rau in a dori sa te inconjori si sa te deschizi fata de abundenta si prosperitate la toate nivelele. Capcana este sa ramai in "a avea" in defavoarea lui "a fi".

Personalitatea axata pe "a avea" se limiteaza la aparente si la material. Ea are in general nevoie de zgomot si de un du-te-vino continuu pentru a se sustrage vidului sau starii de gol sufletesc pe care o creeaza. Putin conteaza la ce suma se ridica bunurile sale, interesul sau pentru aceste bunuri este de scurta durata, pentru ca nici o posesiune exterioara nu poate umple golul interior.

Fiinta axata pe "a fi" este mult mai bogata interior si telul sau principal este evolutia spirituala si dobandirea unei stari profunde de pace si seninatate interioara. El nu este neaparat nici pustnic sau sarac, dar el nu se identifica cu ceea ce are, ci cu ceea ce este. Ritmul sau de viata este mult mai calm, iar el cauta momentele de liniste pentru a-si asculta vocea interioara.

In "a avea" noi acumulam valori; in "a fi" noi ne recunoastem valoarea proprie.


traducere si adaptare: Elena Godeanu


sursa: venus.org.ro

Toti avem nevoie de un asemenea prieten


Se spune ca rudele nu sunt pe alese. Prietenii, in schimb, da. Cu ei putem intemeia familia de spirit.

Dar o asemenea relatie nu cunoaste implinirea totala daca scopul nostru impreuna nu este mai puternic decat teama de a ne lasa priviti in toata goliciunea defectelor si a greselilor noastre. Caci prietenia este si o confruntare cu limitele propriei sinceritati. In fata fiecaruia dintre noi sunt puse oglinzile potrivite, pentru a ne recunoaste in prietenie: cat iubim, cata incredere in sine avem, cata putere de a ne smeri, de a ierta si de a ne desprinde din inlantuirile personale.

Avem multe atractii, simpatii spontane, camarazi de duminica, de vacanta, cunostinte agreabile cu care schimbam complimente pe care suntem tentati sa le confundam cu afectiunea dezinteresata. Dar ce greu este in viata sa ne apropiem unii de altii cu adevarat si sa ne acceptam reciproc asa cum suntem, fara sa ne pierdem totusi credinta in perfectiunea esentiala a celuilalt!

Intr-o prietenie autentica, ne aflam permanent sub lupa, ies la iveala slabiciunile si tertipurile prin care incercam sa ne ascundem slabiciunile, ne deconspiram toate acele fete-fete pe care le face ego-ul in clipele de incercare. De aceea, pentru a intemeia o prietenie profunda e nevoie de un sacrificiu tacut. Acela al orgoliului vesnic treaz si inventiv, care, pe masura ce este incoltit isi mai gaseste un cotlon unde sa se cuibareasca, mai sapa un tunel secret in care sa se refugieze cu arme si bagaje, iar daca renunta la unele apucaturi, are tendinta spontana sa-si cultive pe ascuns altele menajate abil si ferite de privirile posibililor judecatori.

O prietenie totala ne arata ca suntem ca alpinistii care escaladeaza un perete vertical de stanca, legati cu aceeasi franghie. Ne putem inalta unul pe celalalt sau ne punem in pericol de prabusire atunci cand unul dintre noi aluneca si se clatina deasupra prapastiei, iar celalalt nu gaseste resursele de incredere, iubire si energie pentru a-l ajuta sa se redreseze.

Prietenul care ne face sa radem este foarte simpatic. Prietenul care ne ajuta cu un sfat si o vorba buna merita toata afectiunea. Cel care ne intelege este nemaipomenit, la fel ca si cel care ne incurajeaza cand suntem intr-o perioada mai dificila. Dar prietenul care ne stimuleaza sa descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit.

Si fiindca tot a venit vorba, ti-ar placea sa ai un prieten exact asa cum esti tu?

Sursa: armonianaturii.ro

miercuri, 14 septembrie 2011

Brain fitness


În ultimile decade, neuroştiinţa a revoluţionat înţelegerea noastră asupra structurilor cerebrale şi asupra funcţionalităţii sale, acestea reflectându-se în schimbările de-a lungul anilor cât şi în stadiul tulburărilor neurologice si psihiatrice ulterioare. În acelaşi timp, creierul este ultima frontieră în ştiinţele biologice, încă plin de mistere legate de funcţionalitatea internă. Ceea ce este clar, este că fiecare are un creier unic. Deşi structurile anatomice şi localizarea acestora sunt similare, schema conectivităţii dintre neuroni este unică, asigurând experienţa noastră individuală.

Indiferent de vârstă, evoluţia creierului înregistrează un progres, în funcţie de ceea ce facem, vorbim, sau învăţăm, de modul în care interacţionăm cu ceilalţi, chiar şi de modul în care mâncăm. Oamenii de ştiinţă numesc asta “neuroplasticitate”. Acesta este motivul pentru care noi putem modifica funcţia cognitivă, când abordăm acest subiect. De exemplu, când învăţăm ceva nou, şi îl invăţăm bine, creierul nostru crează o schemă a conexiunilor sinaptice pentru aceasta învăţare. Orice nouă experienţă, dacă este repetată suficient de des, va fi reprezentată în creier ca o cale de conectare, cu propria sa semnatură. De aceea, repetarea a ceva ce dorim să învăţăm, sau asocierea cu alte lucruri care antrenează memoria noastră, va ajuta la aşezarea cunoştinţelor, precum şi la rapida accesare a datelor din memorie. Sinapsele ce nu sunt activate continuu, prin antrenare, işi pierd puterea şi prospeţimea. Cu toate acestea, vă puteţi aminti numărul de telefon de la casa copilăriei, deşi nu l-aţi accesat de curând, sau nu l-aţi folosit ani întregi, datorită încărcăturii emoţionale mari a datelor stocate în memorie.

Este adevarată vorba: Foloseşte-l, sau îl pierzi!

Oricine poate spune cum se întreţine prin fitness corpul, dar cum se intreţine creierul, mai putin!

Brain Fitness, sau fitness-ul cerebral, reprezintă starea minţii în care funcţionăm bine cognitiv şi emoţional, ne menţinem ascuţimea minţii, şi îmbătrânim plini de succes. Brain fitness nu înseamnă doar lipsa bolii (alzheimer sau alt tip de demenţă), ci şi conservarea funcţiei cognitive şi a stării de bine emoţional.

În anii de muncă şi după pensionare, creierul tău funcţionează în situaţii de învingător, şi orice stimulare cognitivă primeşti, este folositoare creierului tău, antrenându-l, făcând faţă din ce în ce mai bine provocărilor zilnice ale muncii şi vieţii. Dezvoltând o atitudine sănătoasă cerebral, ca şi un stil de viaţă ce aduce beneficii în orice stadiu al vieţii, cu cât mai devreme începem , cu atât beneficiile le vom culege mai repede.

Fie că eşti la vârsta de 30 de ani, sau la 50, sau mai mult, poţi fi în stare să-ţi îmbunătăţeşti vitalitatea cognitivă.

CE ÎNSEAMNĂ UN CREIER ANTRENAT?

Cercetările din mai multe ţări au conturat 4 factori ce pot prezice menţinerea funcţiei cognitive:

  1. Creşterea activităţii mentale
  2. Creşterea activităţii fizice
  3. Creşterea nivelului social de angajare
  4. Controlul riscului vascular prin:
    • controlul greutăţii
    • monitorizarea colesterolului
    • monitorizarea tensiunii arteriale
    • fără fumat
Bazele fitness-ului cognitiv

Aşa cum spunea Merilyn Albert, profesor de neurologie şi psihiatrie la Universitatea de Medicina Johns Hopkins - “Dacă ne menţinem funcţia cognitivă în timp, vom fi funcţional independenţi mai mult timp”.

Bazele fitness-ului cognitiv constau în îndeplinirea punctelor enumerate mai sus, plus o dietă prietenoasă, un somn bun, şi un management al stress-ului. Beneficiile acestei practici se vor simţi la nivelul întregului creier al sinapselor, şi neuronilor, realizând o îmbunătăţire a funcţiei cognitive, cu o mai bună memorie, o învaţare mai rapidă, o mai mare concentrare a atenţiei şi o stare de bine emoţională.

Când depui activitate fizică creierul beneficiază de:

  1. o creştere a capacităţii de memorare şi învăţare, demonstrată prin eficienţa la testarea cognitivă.
  2. Îmbunătăţirea stării afective, contra-atacând depresia,
  3. Mărirea vaselor sanguine ce oxigenează mai mult creierul
  4. Creşterea nivelului de factor neurotrofic cerebral (BDNF), un factor de creştere ce ajută la hrănirea celulelor cerebrale.
  5. Creşterea volumului hipocampic, prin generarea de noi neuroni,
  6. Creşterea numărului de celule gliale, ce ajută neuronii şi vitez procesării neuronale.

Nu este nevoie să participi la maraton, sau să-ţi dezvolţi musculatura, trebuie doar să faci doar 30 de minute de exerciţii moderate pe zi, 4 sau mai multe zile pe săptămână. Poţi face aerobic, dar orice exerciţiu e mai bun decât nimic. Mersul rapid, înotul, ciclismul, creşte la început ritmul cardiac, ulterior adaptându-se la efort.

Creierul are nevoie de conexiunile sociale - aşa că, stabileşte interacţiuni sociale, întâlniri, socializează! Atunci când întâlneşti oameni noi, îţi foloseşti creierul, ca şi atunci când eşti activ implicat cu alţi oameni. Una din teorii este ajutorul adus în managementul stress-ului, ce dau sentimentul eficienţei sinelui.

Stimularea mentala lucrează creierul

Persoanele care asculta radio-ul, citesc ziarele, joacă puzzle, vizitează muzeele, au o incidenţă scăzută de a se demenţia. Principalul constă în implicarea în activităţi ce ne stimulează sau ne provoacă. Dacă Sudoku ne provoacă, folosim Sudoku, dacă citirea unei novele ne provoacă, citim novele. Îndepartează rutina din viata normală. Poţi juca Scrable, sau bridge, explorează noi locuri sau culturi, înconjoară-te de persoane ce te stimulează, sau de situaţii stimulative, participă la concerte sau evenimente spotive.

Dieta şi nutriţia hrăneşte creierul

Dieta bogată în vegetale, peşte ce conţine Omega 3, cereale integrale (orez brun, făina şi paste integrale), fructe de pădure, nuci, seminţe de floarea soarelui, rodii, legume colorate, ghimbir, vinul roşu (1-2 pahare pe zi).

Managementul stress-ului

Nu putem înlătura total stress-ul din viaţa noastră, dar, îl putem controla. Meditaţia este dovedită ca o tehnică de control a stress-ului, întăreşte funcţia cardio-vasculară, şi chiar pe cea imună, modificând activitatea de bază cerebrală.

Stress-ul bun şi cel rău

Stress-ul este o sabie cu două tăişuri în termenii impactului asupra funcţiei cognitive. Pe de-o parte, stress-ul uşor, cum ar fi apropierea unui termen limită, tinde să îmbunătăţească performanţa cognitivă focalizând atenţia în vederea realizării celor propuse; dar atunci când stress-ul devine cronic, sau de nestăpânit, poate leza creierul şi afecta memoria, datorită acţiunii prelungite a stressorului serios, care determină creierul să arunce în circulaţie hormonii glandei suprarenale prin biciuirea acesteia, respectiv cortisolul şi adrenalina. Expunerea repetată sau pe termen lung la aceşti hormoni, asa cum se întâmplă în stress-ul cronic sau tulburarea de stress post-traumatic, determină efectul toxic asupra celulelor nervoase şi hipocamp.

Somnul odihnitor

Este necesară o perioadă de odihnă de 7-8 ore, la majoritatea adulţilor, pentru a avea o performanţă foarte bună. Dacă nu poţi adormi sau adormi greu, aceasta constituie o problemă ce trebuie rezolvata.

O noapte întreagă de somn odihnitor consolidează memoria, şi reţine informaţia. Cei ce sunt deprivati de somn, au în general scoruri proaste ale memoriei, şi ale testelor cognitive, iar deficitele pot să nu fie reversibile nici chiar după somnul ulterior. Dacă după 1-2 săptămâni tot nu poţi dormi, poţi avea o tulburare de somn, cum ar fi apneea obstructivă din somn, sau sindromul picioarelor neobosite.

Studiile recente ale neurocercetătorilor de la Brown University, au oferit noi chei, privind activitatea corticală din somn, respectiv un “dialog” de comunicaţie electrică între cortex şi hipocamp, în care cortexul initiază schema activării neuronale urmată imediat de ecoul neuronilor din hipocamp, cu rol cheie în formarea memoriei.

Cu siguranţă, fitness-ul cognitiv este multidimensional, mai mult decât un training fizic, sau stimulare mentală, mult mai mult decât dieta, interacţiuni sociale, managementul stress-ului sau somnul adecvat, este mult mai mult decât importanţa fiecarui factor luat separat, şi chiar toate luate la un loc. Vestea bună este că, făcând modificări simple în viaţa de zi-cu-zi poţi să beneficiezi de fitness-ul cognitiv natural, prin multitudinea de tipuri de neurofeedback!

Mitul, eroul si minciuna

Conceptul de mit viu mi-a starnit curiozitatea timp de multi ani, inca de cand am descoperit munca Dr. Carl Jung cu arhetipurile, în timpul studiilor mele universitare. Ideea de mit viu le este straina multor oameni din societata noastra materialista. Pentru majoritatea oamenilor, miturile sunt povestiri imaginare din alte timpuri, ce par a avea prea putina importanta, în vremurile noastre moderne. Insa un mit viu este faurit în profunzimile psihicului nostru, el fiind viu si avand o forta psihica latenta. Cu toate ca miturile vii exista doar in zonele subterane ale inconstientului nostru, ele ne influenteaza totusi lumea exterioara, în moduri foarte exacte.

Aceste taramuri mitologice exista nevazute, în cea mai mare parte, în negurile nebuloase ale subconstientului nostru. Insa, in mod ocazional, ele razbat prin vălul uitarii de sine si isi fac aparitia în lumea noastra constienta de zi cu zi. Tanarul care se grabeste sa vada ultimul gol al unui meci de fotbal, multimea de oameni ridicata în picioare de isteria de masa, a fost brusc impinsa în mitul eroului. Mama care isi salveaza copilul din primejdie devine, pentru o clipa, eroina.

Mitul detine putere, iar orice societate cunoaste instinctiv acest lucru. In perioadele de criza nationala (adica de razboi) societatile aleg rapid sa joace rolul Eroului, în propriile minti. Oricine li se opune devine ticalos. Iar atunci cand o cultura incepe sa devina fascista, oamenii sunt considerati ticalosi, doar pentru ca pun intrebari inteligente despre politica nationala si atitudinile culturale. De-a lungul intregii istorii, acest sablon a fost clar repetat, pana la dezgust, actuala noastra criza mondiala nefiind o exceptie.

Insa, oricat de complicata pare sa fie criza noastra mondiala, în esenta ea este alimentata de alegerile individuale spirituale, psihologice si economice. Pe masura ce indivizii isi schimba modul în care fac alegeri personale, vom observa o schimbare imediata în chestiunile globale. Prin urmare, in aceasta discutie doresc sa imi indrept atentia asupra individului.

Vom face impreuna o calatorie lunga si ciudata. Vom calatori prin taramurile psihozei, ale bolii mintale, ale maretiei creative si iluminarii spirituale. Sa speram ca, de-a lungul drumului, vom dobandi cateva viziuni, ce ne vor ajuta in propria viata. Si poate ca vom descoperi, in experienta altora, ceva intelegere care sa ne ajute în extraordinarele provocari psihologice si spirituale, cu care ne confruntam in aceste vremuri.

Haideti, deci, sa pornim la drum.


Fecioara Maria

Intr-o zi, acum cincisprezece ani, am primit un apel disperat din partea unui coleg din California. El aproape m-a implorat sa vad o cursanta de-a lui, care avusese un episod de psihoza primara acuta, dupa ce a participat la unul dintre cursurile lui intensive, de noua zile. Aceasta traia in sudul Floridei, impreuna cu sotul ei, si amandoi au dorit sa se intalneasca cu mine. Potrivit sotului ei, de la acel incident, ea nu mai era „in regula”. Iar familia ei insinuase, intr-un stil nu prea subtil, ca daca starea ei nu se ameliora în curand, il vor da în judecata pe colegul meu si institutul sau.

Am aranjat sa ma intalnesc cu acest cuplu, la sfarsit de saptamana, iar intr-o duminica dimineata ei au sosit la cabinetul meu din Chapel Hill, Carolina de Nord. In primele doua ore, tot ce am facut a fost sa consemnez povestea celor intamplate.

Se spune ca adevarul este mai ciudat decat fictiunea, iar eu as spune – cel putin în cazul de fata – ca acest lucru este foarte adevarat.

Midge (nu este numele ei real), a participat la cursul intensiv de noua zile, de dezvoltare personala, tinut de colegul meu. In urma intensei stimulari psiho-acustice a creierului, ea a avut o experienta mistica deosebita.

Prin a opta zi, ea a simtit ca prezenta distincta a Fecioarei Maria, mama lui Iisus, o invaluia în iubire. Apoi, în ultima zi, pe masura ce a simtit ca se extinde în acest camp de energie a iubirii, Midge s-a dizolvat, iar Fecioara Maria i-a luat locul.

In timp ce se afla in aceasta stare fericita de fiintare, a inceput sa ii binecuvanteze pe oameni. Iar cativa oameni au cunoscut efectiv vindecari, in prezenta ei. Acest lucru a fost ulterior verificat de colegul meu din California.

Inca aflata intr-o stare extatica de fericire, Midge, alias Fecioara Maria, a fost dusa cu taxiul la aeroport, ca sa se intoarca acasa. In aeroport, ea s-a oprit la un stand de ziare, ca sa gaseasca ceva de citit in timpul zborului lung spre casa. Ochii i s-au intersectat cu cei ai Madonnei, de pe coperta revistei Rolling Stone. Vazandu-i numele tiparit, a cumparat revista si a citit articolul despre Madonna, în sala de asteptare. Desigur ca Madonna, regina muzicii rock, face parte dintr-un ordin foarte diferit de fiinte decat Fecioara Maria [Madonna, în limba engleza. N.tr.]

In starea ei mentala deosebit de sugestiva, Midge si-a schimbat identitatea, de la Mama lui Iisus, la regina rock and roll-ului. Nu mai era mama lui Iisus; acum era o vedeta de muzica rock, care calatorea incognito.

S-a imbarcat in avion, fara niciun incident. Insa, pe la altitudinea de 9.000 de metri, a vazut demoni pe aripa avionului. Si-a scos sandalele cu toc si a inceput sa loveasca cu tocurile in hublou, incercand sa sparga geamul. Insotitoarele de zbor au oprit-o, iar ea le-a blestemat, strigand ca trebuie sa ajunga pe aripa, ca sa salveze avionul de demoni.

Cand avionul a aterizat, a fost escortata de politie la cel mai apropiat spital de psihitrie, unde a ramas cateva saptamani, pana cand tratamentul medical a pus capat halucinatiilor.

Atunci cand s-a intalnit cu mine, nu mai avea simptome de aproape o luna, insa sotul ei a declarat ca parea iritabila si ca nu era chiar ea insasi.

La a treia vizita, Midge mi s-a parut deosebit de agitata. Am intrebat-o ce anume se intampla, iar ea a inceput sa se confeseze despre o fapta facuta în urma cu peste zece ani. Se pare ca familia sotului ei detinea un magazin de mobila si se anticipa ca ea sa lucreze acolo, ca angajata. Ea ura acea munca si pe toti ceilalti angajati, care faceau cu totii parte din familia extinsa. Intr-o noapte, s-a furisat inapoi în magazin si i-a dat foc. Magazinul a ars pana în temelii, iar familia s-a decis sa nu il mai refaca. Ea descoperise o metoda de a iesi din situatia in care se afla, insa vina o macinase, timp de zece ani. Mi-l amintesc pe sotul ei, care statea pe scaun, cu gura cascata. In mod surprinzator, nu a parut sa fie prea necajit.

La ultima noastra intrevedere, Midge a parut foarte relaxata, iat atat ea, cat si sotul ei pareau sa se fi impacat în privinta incendierii. Cateva luni mai tarziu, cand am verificat starea în care se afla, Midge nu mai avusese asemenea episoade sau halucinatii. În ceea ce o privea, depasise acea situatie.

Puterea mitului

Dintr-o perspectiva transpersonala, am putea spune ca, în stadiile de inceput ale experientei ei, Midge a intrat în taramurile mitice sau arhetipale de constiinta. Intr-adevar, pentru persoanele implicate in dezvoltarea personala, nu e ceva neobisnuit sa aiba experiente mistice. Cred ca o parte din acest lucru este creat pentru contextul în care are loc o astfel de munca. Si consider ca mare parte din el se datoreaza chimiei creierului. O privire rapida asupra experientelor mistice – relatate de sfinti si mistici din lumea intreaga – dezvaluie puncte comune distincte, in ciuda diferentelor mari de cultura si traditie. Multe dintre aceste aspecte comune au de-a face cu schimbarea perceptiei despre timp si spatiu, precum si cu alte schimbari de perceptie, inclusiv cu starile elevate de extaz si beatitudine. Toate aceste schimbari indica modificari distincte ale chimiei si fiziologiei creierului. Fiziologia creierului este ca o oglinda a mintii. Ea reflecta ceea ce se intampla. Si viceversa – atunci cand survin schimbari fiziologice, trebuie sa existe schimbari corespondente de perceptie si experienta. Din aceasta perspectiva, multe practici spirituale stravechi pot fi considerate metode elementare de modificare a fiziologiei creierului – si, prin urmare, a perceptiei si experientei.

In final, consider ca taramul mitic este o parte inerenta a fiintei noastre. Daca o persoana merge indeajuns de profund, in lumea mintii sale, în cele în urma, va intalni fiinte mitice sau arhetipale. Anumite tipuri de lucrare launtrica, precum si unele genuri de stimulare cerebrala, scot la lumina acest taram interior mitic de fiintare. Cred ca asta s-a intamplat cu Midge.

Contactul ei cu Fecioara Maria, mama lui Iisus, a fost un contact autentic cu taramul mitic de fiintare (adica o prezenta feminina universala, plina de iubire). Totusi, pentru ca Midge a avut un sentiment de sine scazut (adica un ego mentinut în mod lamentabil), ea nu a putut face fata contactului cu taramul mitic, fiind inghitita de el. Acesta este un pericol real in abordarea dimensiunilor mitice. Deoarece ele sunt mai vaste decat viata si au deseori o energie sau o prezenta deosebit de puternica, este usor sa fii inghitit de ele. Intr-adevar, atunci cand intri în contact cu taramul mitic, este recomandat sa iti mentii picioarele pe pamant, cum se spune.

Ca sa complice si mai mult lucrurile, Midge a avut un secret ascuns, care o macina de peste zece ani. Odata ce identitatea ei personala s-a dizolvat, vinovatia si conflictul psihologic din jurul incendierii au tasnit la suprafata, ca o balena care expulzeaza apa din gura.

Faptul ca Midge si-a schimbat din nou identitatea, în momentul citirii unui articol despre Madonna, vedeta de muzica rock, indica instabilitatea ei psihica generala si lipsa unei puternice identitati egotice.

In psihologie, termenul de ego are conotatii diferite fata de cele pe care le are în multe cercuri spirituale. Dintr-o perspectiva psihologica, egoul este pur si simplu sentimentul de sine al unei persoane. E un punct central de referinta si este crucial in starea psihica de bine.

In calitate de psihoterapeut, consider ca este deosebit de distructiv si total periculos sa incepi sa iti insulti egoul, în numele spiritualitatii. Observ tot timpul acest lucru si, în fiecare caz, el pune în pericol sanatatea psihica a persoanei.

Problema nu este cu egoul, în sine. Egoul este doar un sentiment al identitatii cuiva. Daca Midge ar fi avut un ego intact, banuiesc ca nu ar fi avut nevoie niciodata sa fie internata. Insa ea nu a avut un sentiment puternic de sine – si, astfel, a fost un teren fertil pentru a fi inghitita de taramul mitic. Pentru ea, schimbarea de identitate a fost o eliberare din inchisoarea ei psihica, insa problema a fost ca ea nu si-a castigat dreptul de a fi eliberata din inchisoare – sau macar parola. La urma urmei, ea nu se impacase cu secretul ei mistuitor. Iar psihicul necesita un gen de justitie interioara. Doar atunci cand si-a recunoscut fapta, în fata sotului ei – si doar atunci cand acesta a iertat-o – a putut sa isi refaca viata.

Insa, vedeti voi, dificultatile ei nu au fost provocate de egoul ei, asa cum indicatorul de temperatura de pe bordul masinii voastre nu trebuie sa fie invinovatit pentru faptul ca va avertizeaza ca motorul depaseste limita normala de incalzire. Amandoua sunt mecanisme. Iar egoul este un mecanism al constiintei (sau al Mintii), care are un singur scop – sa calatoreasca prin multiplele experiente de viata, avand un sentiment al identitatii personale.

Daca Midge ar fi avut o identitate egotica puternica, intalnirea ei cu Fecioara Maria ar fi fost diferita. Ar fi putut primi binecuvantarile pe care le aduc intalnirile cu astfel de fiinte, fara distorsiunile conflictelor personale. Daca ar fi avut un ego puternic, acesta s-ar fi asigurat ca ea sa revina la sentimentul de sine, atunci cand s-a incheiat experienta cu Fecioara Maria. Insa ea nu l-a avut, astfel ca nu a existat nimic care sa o aduca inapoi, la centrul ei psihic.

O cercetarea a starilor psihice ale misticilor, din timpul intalnirilor lor extatice, arata foarte clar acest lucru. Cititi relatarile Sfintei Tereza de Avignon, precum si ale altor mistici, si veti afla ca ea a simtit ca este total absorbita de intalnirile ei mistice. Pe durata sederii în taramurile divine, sentimentul ei de sine a disparut. Doar atunci cand a inceput sa revina pe pamant, sentimentul de sine a aparut si el.

Comparati acest lucru cu relatari despre starea de samadhi (transa yoghinica) atinsa de yoghini si veti remarca acelasi lucru. In formele cele mai intense de samadhi, apare o pierdere totala de sine. Exista doar constiinta pura, lipsita de obiect (adica nimic altceva de cunoscut decat ea insasi), insotita de sentimente de extaz si beatitudine. In sanskrita, aceasta stare este numita satchitannanda – sat, insemnand existenta, chit, insemnand constiinta, iar annanda, insemnand beatitudine. Din perspectiva yoghina, natura existentei este atat constiinta, cat si beatitudine.

Pe la varsta de douazeci de ani, am desfasurat o serie de experimente personale, în care am cercetat tehnologiile mistice din numeroase traditii religioase, incluzand hinduismul, budismul, taoismul si crestinismul ezoteric. Toate aceste experimente au dus la acelasi rezultat: o pierdere temporara de sine sau o expansiune de sine, intr-un camp de extaz si beatitudine.

Insa, desi constienta si beatitudinea fac parte din natura noastra, la fel fac parte si conflictele psihologice, pe care le-am mostenit si/sau creat pentru noi insine. In toti acei ani, psihicul lui Midge a fost tulburat, intrucat ea a fost bantuita de actiunile ei anterioare de incendiere si lasitate. Dupa contactul avut cu taramul mitic, in care identitatea ei de sine s-a dizolvat, conflictele au iesit la suprafata, sub forma demonilor imaginari. Dupa ce si-a marturisit faptele, in fata sotului ei si, drept urmare, a iertarii sale, ea a putut sa revina la o stare de stabilitate psihica si sa isi continue viata.

Regele Arthur si Sir Lancelot

Mama sa m-a sunat la Wellness Center, unde lucram, intrebandu-ma daca eram de acord sa ii vad fiul, în varsta de douazeci de ani. Acesta era intr-o clinica de psihiatrie unde, potrivit ei, nu se facea nimic care sa il ajute. Fusese diagnosticat cu episoade de psihoza primara acuta si nu dormea bine, în ciuda medicamentelor puternice. I-am spus ca il puteam vedea, doar daca puteam aduce cu mine alti experti din domeniul sanatatii, dupa cum era necesar. Mama a fost de acord.

Atunci cand l-am vazut pe Don (nu este numele sau real), inca mai avea tulburari mari de somn. Somul sau era scurt, de una-doua ore. Asta insemna ca nu intra niciodata in ciclurile profunde de odihna, necesare pentru bunastarea fizica si mentala. Nici el si nici mama sa nu isi doreau ca el sa ia medicamente, astfel ca am adus un practician de acupunctura. Inainte de fiecare sedinta zilnica, Don avea o sedinta de acupunctura. Uneori inversam ordinea, insa, in fiecare sedinta, sarcina era aceeasi: sa se relaxeze.

Dupa cateva sedinte, somnul a inceput sa i se amelioreze. Iar dupa cateva saptamani, dormea în jur de sase ore, fara sa ia medicamente. Cum era de anticipat, odata cu aceasta ameliorare a tiparelor de somn, multe din simptomele sale s-au rarit.

Totusi, chiar si dupa acesti ani, consider ca cel mai interesant lucru a fost continutul acestei terapii.

În mod evident, problemele lui Don au inceput atunci cand a luat amfetamina, amestecata cu o substanta halucinogena. El a intrat intr-o stare frenetica, în care era foarte alert si extrem de creativ. Aceasta perioada de creativitate intensa (era un artist) a durat cateva saptamani, mult timp dupa ce efectele medicamentelor incetasera. Apoi, a inceput sa aiba deziluzii, cuplate cu un comportament antisocial. A incetat sa mai faca baie, devenind un pericol pentru el insusi.

Insa experienta interioara a lui Don era mult mai diferita decat ceea ce el ii arata lumii. Asta, pentru ca, in mintea sa, Don intrase în taramul mitic, unde fusese transformat în Regele Arthur. Se afla într-o calatorie cat se poate de nobila, insa nimeni din jurul sau nu stia acest lucru. Vedeti voi, era în cautarea cavelerilor sai pierduti. Ei fusesera imprastiati în toate colturile Pamantului, iar sarcina sa era sa ii gaseasca si sa ii readuca la Masa Rotunda; atunci, si numai atunci, el se putea odihni.

Atunci cand ne-am intalnit prima data, a vorbit intr-o maniera foarte pretioasa si stilizata, foarte asemanator unui actor shakespearian mediocru. Iar de la prima noastra intalnire mi-a fost clar ca el credea, intr-adevar, ca era legendarul Rege Arthur.

Imi amintesc foarte clar momentul. Prin moment, ma refer la momentul din terapie in care un client intelege sau te accepta ca pe un aliat. L-am ascultat pe Don vorbind continuu despre intristarea sa profunda si despre faptul ca nu isi putea gasi cavalerii, apoi am riscat. Cum stateam pe scaun, m-am aplecat in fata si, folosind un stil de exprimare similar celui folosit de el, i-am spus ca eram alaturi de el. Mai exact, i-am spus: „Sunt alaturi de tine, Maria Ta”. M-a privit drept în ochi si mi-a spus: „Sir Lancelot … tu esti … tu esti!”, dupa care si-a pierdut controlul si a inceput sa planga.

I-am spus ca, intr-adevar, eram acolo ca sa il apar si ca voi gasi o metoda de a-l scoate din primejdie. Ne-am strans mainile si am cultivat o relatie intre noi – el, un barbat tanar, ratacit in lumea mitica, iar eu, un aliat mai in varsta, inradacinat in lumea relatiilor umane, insa avand o mana intinsa spre el, aflat în zbuciumul mitic. Din acel moment, munca a dobandit un aspect arhetipal mai profund. Iar in acele sase saptamani petrecute cu Don, am invatat despre puterea taramului arhetipal, mai multe decat mi-am imaginat vreodata ca voi invata in facultate.

De fapt, asteptam cu nerabdare sedintele noastre, si dintr-un alt motiv – era al naibii de amuzant si de inteligent. Jocurile de cuvinte ii tasneau din gura, in timp ce umbla prin cabinetul de terapie, la fel ca ceara calda ce curge dintr-o lumanare aprinsa. Explicatiile sale complexe, despre lucrarile constiintei si despre univers, frizau genialitatea. Eram socat.

Existau insa probleme. În pofida genialitatii sale, continua sa se afle intr-o suferinta profunda, iar chipul sau exprima incordarea bataliilor purtate in fiecare zi si noapte.

Don era prins în clasica lupta mitica, în care un print devine domnitorul legitim (Rege) al propriei imparatii psihice. La majoritatea oamenilor, acest conflict mitic are loc numai la nivelul subconstientului si rareori ajunge sa se desfasoare în exterior – cu exceptia unor cazuri rare, ca atunci cand un fiu ii spune nu, mamei sau tatalui sau.

Totusi, Don intrase cu totul în taramul mitic, iar conflictul se desfasura în constiinţa sa conştientă si în comportamentul sau. La nivel simbolic, cautarea lui Don, a cavalerilor sai pierduti, era, în realitate, o cautare a partilor pierdute din el insusi – parti sau aspecte de sine care fusesera suprimate în timpul copilariei sale. O parte a sarcinii din terapia lui Don o constituia rezolvarea unora dintre conflictele pe care le avea cu tatal sau autoritar si exigent. Pe masura ce au fost abordate aceste probleme, Don a iesit incet din realitatea sa mitica, facand din nou parte din lumea umana. Au existat, totusi, cateva compromisuri.

Istetimea si vigilenta i s-au diminuat. Nu prea mai era la fel de destept cum fusese în timpul intalnirii sale mitice. Insa dormea si manca. Putea munci din nou si nu ii mai scotea din sarite pe cei din jurul sau.

Dupa terapia cu Don, am mai lucrat cu multi altii, care erau si ei afectati de efectele derutante si uneori exaltante, ale taramului mitic.

Consider ca aceia dintre noi care patrund intentionat în taramul mitic (adica prin practici spirituale sau, neintentionat, ca în cazurile spirituale neprevazute) au în comun o sarcina similara.

Obiectivul este sa nu ramai in taramul mitic, chiar daca este deosebit de seducator sa o faci. Obiectivul este, mai degraba, sa aduci in taramul uman acele viziuni si energii care ne sunt de folos – pentru noi toti si pentru sangha noastra (comunitate spirituala). Atunci suntem echilibrati. Cu un picior în cer si cu un picior pe pamant, cum imi spunea mereau instructorul meu taoist.

Apropo, Don a revenit în lumea artei, nemaivand niciodata un alt episod de psihoza – si a avut destul de mult succes.

Mitul si eroul

Cei mai multi dintre noi nu vor avea niciodata conflicte psihologice la fel de intense ca cele ale lui Midge sau Don – insa toti suntem afectati de modul în care abordam aspectul mitic al fiintei noastre.

Acest lucru este în special adevarat în cercurile spirituale, unde poate exista o presiune subtila sau nesubtila de a vedea lumea si de a actiona în lume, în anumite maniere. Multe persoane se straduiesc sa traiasca o viata spirituala, incercand, de pilda, sa fie pasnici cu orice pret. Intregul lor stil de viata este centrat pe ahimsa – sau non-violenta fata de o alta fiinta. Adoptand aceasta etica, in interior, apare o tensiune psihica inevitabila.

În primul rand, suntem cu totii amestecuri de multe forte psihice contradictorii. In cursul relatiilor umane, agresivitatea naturala este determinata sa apara. Prin agresivitate naturala vreau sa spun reactia adecvata fata de incalcarea granitelor proprii. Daca cineva care practica ahimsa, descopera ca alta persoana i-a furat ceva sau ca a raspandit un zvon rautacios, va aparea, în mod natural, gandul sau impulsul de mânie. Nu este nimic in neregula cu mania/furia. Ceea ce alegem sa facem cu ea determina daca ea este sau nu distructiva.

Cu toate acestea, pentru cel care practica ahimsa (non-violenta) acest lucru poate fi problematic, daca acea persoana este atasata de identitatea mitica a non-violentei (adica o fiinta spirituala, care nu face rau niciodata). A recunoaste, fata de tine insuti, ca ti-ar place sa rupi gatul altei fiinte – sau, cel putin, sa o defaimezi – poate fi destul de derutant. Totusi, acceptarea propriei violente (chiar daca doar în gand) este o cerinta prealabila a maturitatii spirituale si a evolutiei spirituale autentice.

Insa unii oameni aleg sa nu recunoasca aparitia naturala a agresivitatii, în ei insisi. Cum s-ar zice, ei incearca sa o ascunda sub covor. Se prefac ca nu au aceste sentimente. Se cramponeaza de idealul mitic al unei persoane spirituale, mereu iubitoare si netulburate de iluziile umane.

Ma indoiesc ca o asemenea persoana sa existe în realitate, în afara fanteziilor noastre, insa asta e o paranteza. Problema este ca negarea sentimentelor (sub pretextul spiritualitatii) este iluzorie si distructiva pentru realizarea spirituala autentica – nemaivorbind despre sanatatea psihica fundamentala.

Stradania de a atinge maiestria spirituala si a atitudinilor cum ar fi ahimsa este, intr-adevar, laudabila. Insa atunci cand folosesti acest ideal, ca sa negi parti din tine insuti (adica agresivitatea ta naturala sau chiar „gandurile negative”) te afli intr-o situatie foarte dificila. Motivul acestei situatii stanjenitoare – cum spun prietenii mei britanici care joaca crichet – este legat de paradoxul eroului sau eroinei.

Vedeti voi, taramul mitic este mai mare decat viata. Este lacasul zeilor si zeitelor. Este resedinta titanilor si a energiile uriase, ce eclipseaza omenirea. Atunci cand intram in contact cu o energie vibrationala din taramul arhetipal sau mitic, suntem adeseori umpluti de energie.

Aceasta doza de forta spirituala poate fi atat invioratoare, cat si inspiratoare – fiindu-le de fapt indispensabila celor care se afla pe drumul spiritual al evolutiei de sine. Totusi, daca ne identificam excesiv cu taramul mitic, omitand alte parti din noi insine, ne aflam intr-un fel de negare – iar acest lucru poate fi dezastruos.

Este aproape o ironie. Sa spunem ca cineva devine inspirat de prezenta si de forta spirituala a unui mare maestru – cum ar fi un Christos sau un Buddha. A lua decizia sa traiesti intr-o constiinta elevata, ca un Christos sau ca un Buddha, este, in esenta, un act de eroism.

Iar prin actiunea de a alege, te transformi intr-un erou spiritual.

Sa te simti un erou este un lucru. Sa traiesti in lume este alt lucru. Si exact aici poate apare problema. Daca te identifici excesiv cu eroul sau cu eroina, vei fi tulburat de acele ganduri si sentimente, care nu sunt eroice.

Asa cum am spus mai devreme, suntem cu totii un amestec de multe ganduri si sentimente. Insa daca o persoana se dedica sa fie mereu un erou sau o eroina spirituala (cu orice pret), acea persoana va fi obligata sa isi nege gandurile si sentimentele care nu sunt spirituale (oricare ar fi ele).

Haideti sa fim mai concreti. În urma cu multi ani, cand am inceput lucrarea spirituala, am intalnit un lama tibetan. Cineva mi-a spus ca era un lucru obisnuit sa ii oferi un dar, unei astfel de persoane. Plin de sentimente spirituale, am mers si am cumparat un cos frumos, pe care l-am umplut cu fructe exotice si matase colorata. Cand a venit momentul sa ii ofer darurile mele, inima imi era plina de iubire si beatitudine imensa.

I-am inmanat darul, iar el l-a privit. A dat din cap, dupa care a taiat fructele în bucati, oferindu-le grupului mic ce se adunase. Am ramas stupefiat. Sentimentele mele calde si vagi s-au evaporat, iar balonul de aer incins al beatitudinii s-a dezumflat. Ce voia sa spuna, prin distribuirea darurilor mele? Si ce a vrut sa spuna, prin faptul ca mi-a facut doar semn din cap? Nu m-a recunoscut? Cu siguranta ca era un fel de greseala. Cand bucatile de fructe au ajuns la mine, am luat o felie mica de mango si am privit-o in mana mea. Doar atunci mi-am putut recunoaste amagirea.

Am oferit darurile, nu cu o atitudine de reverenta si apreciere, ci cu mandrie si asteptare. Identificarea mea cu idealul unui discipol spiritual mi-a intunecat constienta. Nu mi-am identificat narcisismul spiritual, decat atunci cand au fost distribuite toate feliile de fructe. Pentru cei carora nu le este familiar termenul, narcisismul spiritual se manifesta atunci cand credem ca suntem o persoana deosebita si consideram ca suntem mai insemnati si mai importanti decat alte fiinte.

Tot cam in acea perioada am avut o trezire brusca, declansata nu de un instructor spiritual, ci de un prieten. Traiam intr-o casa veche si darapanata, impreuna cu un grup de alti studenti, iar fiecare dintre noi isi luase o camera. Mi-a revenit cumva sufrageria enorma – sau poate ca fusese sala de bal. In orice caz, era imensa si inalta. Intr-un colt al camerei enorme amenajasem un mic altar, cu picturi de sfinti crestini, budisti si hindusi. Pe podea, in fata altarului, era un mic covoras de rugaciune, pe care meditam si faceam yoga. Locul era impecabil de curat si de ordonat.

In celalalt colt al camerei, mi-am instalat salteaua. Teancuri de carti, farfurii cu mancare mancata pe jumatate si un morman de haine nespalate zaceau imprastiate pe podea. Sfere de praf planau in jur, asemenea norilor cumulus de joasa altitudine.

Intr-o zi, un prieten de-al meu, si el student la Universitate, a trecut pe la mine ca sa ma ia la un concert. Am auzit un ciocanit la usa. Am deschis si l-am poftit inauntru. Nu imi stia locul în care traiam si catva timp s-a uitat prin camera. A rostit doar sase cuvinte: „Cine este colegul tau de camera?”

Am ramas uluit. Mi-am privit camera cu ochi noi. Intr-un colt, isi facuse camin un tanar ce aspira sa devina sfant. In celalalt colt isi facuse camin un trantor. Amandoi existau în mine si presupun ca, în unele privinte, urmatorii douazeci de ani din viata mea au fost o incercare de a-i unifica pe cei doi.

Pomenesc acum de aceasta povestire, pentru ca: 1) m-am gandit ca v-ar putea face sa radeti; si 2) consider ca acesta este un exemplu frumos (desi jenant) despre cum functioneaza negarea. Imi stabilisem doua zone în camera si în psihicul meu – una era sacra, iar cealalta era lumeasca. Atunci cand eram in zona sacra, aveam trairi spirituale si nu observam dezordinea de pe podea, in drum spre coltul sacru. Au existat de fapt multe batalii intre trantor si asa-zisul sfant. Tipul spiritual dorea sa se trezeasca la ora 5 dimineata, pentru ca citise undeva ca atunci era cel mai bun moment pentru ca yoghinii sa mediteze. Totusi, trantorul abia se putea trezi la ora 9 dimineata, ca sa mearga la cursuri. Aceasta lupta a continuat ani de zile. Acum, în mod oficial ma trezesc cand ma trezesc si meditez cand meditez. Razboiul dintre indivizi aproape ca a incetat. Ma gandesc ca, partial, acest lucru s-a intamplat pentru ca, într-un final, am renuntat si l-am canonizat pe trantor.

Ideea pe care vreau sa o subliniez in toate astea este ca, atunci cand ne stabilim idealuri spirituale (nu conteaza cat de inalte), exista un pericol real. Iar lucrul periculos este ca e posibil sa incercam sa ne separam de gandurile si sentimentele rele (rele insemnand, bineinteles, orice lucru care nu este în acord cu idealul spiritual). Daca facem aceasta greseala fatala, atunci ne-am polarizat.

În acel moment, se petrece un lucru foarte ciudat. Incepem sa traim o minciuna.

Nu ne-am stabilit sa traim o minciuna. Noi suntem în cautarea adevarului. Ne-am decis sa traim o viata spirituala, sa fim un erou sau o eroina spirituala. Dar am facut greseala fatala de a ne identifica cu imaginea sau cu idealul eroului ori a eroinei spirituale.

In urma acestei alegeri regretabile, nu mai traim o viata spirituala. Traim o imagine a vietii spirituale – doua lucruri foarte diferite.

Ne deranjeaza aparitia gandurilor si sentimentelor negative. Asta este o dezamagire reala, pentru ca gandurile si sentimentele negative se manifesta continuu în mintea noastra. La fel ca norii intunecati, si ele se duc si se dizolva în neant (ca totul de altfel). Insa, in loc sa acceptam aceste sentimente ca fiind naturale, si sa le lasam sa treaca prin minte, ne suparam ori de cate ori apar ganduri si sentimente care nu sunt de natura spirituala. Atunci, terenul este pregatit pentru un gen de situatie psihologica cat se poate de dificila – umbra.

Umbra este acea parte din subconstientul nostru, pe care o mentinem în afara constientei. Ne prefacem ca nu e acolo – de obicei pentru ca ne e prea greu sa acceptam ceea ce am pus în acel loc. Totusi, aici se poate intampla ceva mai perfid. Daca refuzam sa recunoastem aparitia propriei negativitati (orice lucru care nu se potriveste cu imaginea noastra spirituala) am putea foarte bine alege sa ducem lupte impotriva ei.

Am demonizat ceea ce nu putem accepta. Prin urmare, vom face tot ce putem ca sa ascundem si sa suprimam negativitatea. Daca conflictul psihologic devine indeajuns de puternic, vom incepe sa ii atacam pe altii, pe care ii consideram ca nu sunt în acord cu idealul spiritual pe care ni l-am ales. Vom fi dat nastere unui fascism Spiritual – insasi materia bruta a vanatorii de vrajitoare si a Inchizitiei.

Ganditi-va – nu doar o clipa – ca suntem imuni la o asemenea dementa culturala, aici, in secolul al XXI-lea. Stirile de seara sunt pline de indicii ca în lume se dezvolta un alt val de fascism cultural, politic si spiritual. Felul in care fiecare dintre noi se comporta cu ceilalti, precum si taramul mitic din noi, vor stabili cat de mare si de distrugator se dovedeste a fi, în final, acest val.

Cu putin timp inainte de a muri, Carl Jung a spus ca omenirea va trebui sa isi cunoasca umbra si sa se impace cu ea. Daca nu putem realiza aceasta colosala munca psihica si spirituala, umbrele noastre ne vor distruge.

Ma gandesc ca poate toti trebuie sa fim ca Gene Kelly: „Eu si umbra mea … mergand pe bulevard in jos”. Spun asta, pentru ca e mult mai folositor sa fii constient de ceva, decat sa te prefaci ca acesta nu exista.

Si poate ca este timpul ca toti sa ne ridicam spre o perspectiva spirituala mai larga, despre noi insine si despre lume. S-ar putea ca viitorul nostru sa depinda foarte mult de asta.

Un scurt curs practic: acceptarea umbrei

Sper ca aici sa va ofer o metoda simpla si rapida de a integra materia umbrei în sinele vostru constient, prin intermediul a ceva numit Procesul de auto-integrare. Motivele realizarii unui astfel de lucru sunt multiple. Unul dintre ele este acela ca ea va permite sa evitati capcana polarizarii din voi insiva (în care va luptati cu voi insiva). Un alt motiv este ca ea va indeparteaza de valul colectiv de Fascism Spiritual (un lucru cu adevarat foarte bun). Un al treilea motiv este ca ea va amplifica efectiv nivelul energetic, intrucat elibereaza parti blocate din voi insiva. Amintiti-va ca e nevoie de energie, ca sa inabusi ceva în plan psihic.

As vrea sa mai prezint cateva idei, inainte sa examinam Procesul în sine.

In primul rand, materia umbrei reprimate devine o stare care seamana cu o fiinta sau cu o entitate. E posibil sa comunici cu materia umbrei cuiva, de parca aceasta ar fi o fiinta constienta.

În al doilea rand, acceptarea umbrei cuiva nu inseamna neaparat acceptarea comportamentului acelei persoane (adica, daca vrei sa incetezi sa mai fumezi, acceptarea materiei umbrei tale, responsabila de abuzul de tutun, nu inseamna ca accepti fumatul). Ea inseamna, totusi, ca acceptati partea din voi care vrea sa fumeze.

Doar ca exemplu, oamenii fumeaza din multe cauze. Unii folosesc fumatul ca pe o ofranda ritualista adusa spiritului, cum se intampla in ceremoniile nativilor americani. Altii fumeaza ca sa isi reprime sentimente. Totul are de-a face cu intentia voastra. Pentru cei care vor sa isi reprime furia sau agitatia, tutunul este folosit uneori pentru ca el provoaca contractia capilarelor. Avand un flux sanguin scazut, poate exista o incetare temporara sau o diminuare a agitatiei. Sa spunem, deci, ca sunteti una dintre aceste persoane. Exista aici doua elemente: a) comportamentul de a aprinde efectiv tigara; si b) dorinta de o aprinde. Dorinta de a o aprinde vine dintr-o parte din voi care este stanjenita de aparitia anumitor sentimente. Aceasta parte incearca tot ce poate ca sa mentina aceste sentimente in taramul umbrei voastre, in afara luminii constientei de sine. Iar ea face asta pentru ca, la un nivel oarecare, ati ales sa negati aceste sentimente. Inculpatul nu este partea responsabila de efectuarea acestei actiuni (luarea unei tigarete). Ea pur si simplu incearca sa faca ceea ce voi vreti ca ea sa faca. Cu alte cuvinte, oricat de bizar este un comportament, partea responsibila de acel comportament incearca, intr-un fel, sa aiba grija de voi.

Aceste parti au un fel de viata psihica autonoma proprie. Dorinta lor este sa fie acceptate ca un aspect din noi, insa frica lor este ca noi le vom respinge. Ele au un motiv temenic pentru aceasta paranoia. Avem tendinta sa le consideram respingatoare, chiar daca ele fac doar ceea ce noi le cerem sa faca (sa reprime).

In noi exista o frica innascuta – si anume ca, daca acceptam o parte psihica din noi, vom fi legati de actiunile ei. Adevarul este ca, atunci cand acceptam o parte, ca fiind un aspect din noi insine, este eliberata o energie psihica ce amplifica constienta. Aceasta creste probabilitatea ca noi sa fim apti sa facem alegeri mai bune si mai creative pentru noi insine. Atunci cand ne re-cunoastem (ne reunim cu) o parte psihica, prin actiunea acceptarii de sine, exista fara indoiala o eliberare spontana de endorfine si de alti neurotransmitatori asociati starii de bine. Nota: Aceasta este o observatie teoretica, pe care am facuta de-a lungul anilor, cu privire la Procesul de auto-integrare. Nu stiu sa existe deocamdata cercetari care sa o valideze, insa oamenii declara mereu ca, dupa incheierea procesului, au un sentiment de bunastare si plenitudine. Prin urmare, presupun ca exista schimbari psihologice corespunzatoare. Cercetari viitoare vor dovedi sau vor infirma aceasta ipoteza – insa oricare ar fi cauza, oamenii se simt mai bine si mai conectati cu ei insisi, dupa ce parcurg procesul.

Procesul de auto-integrare

Atunci cand apare un sentiment neplacut, este momentul ideal sa parcurgeti Procesul, intrucat subiectul se afla chiar în prim planul constientei. Insa el poate fi parcurs, ori de cate ori cineva vrea sa schimbe un comportament.

Pentru a-l parcurge, exista cativa pasi.

Un lucru care diferentiaza acest proces, de multe alte exercitii auto-terapeutice, este lipsa de continut. Chiar nu ne intereseaza povestea motivului pentru care „il” facem si nici povestea „lui”. Pur si simplu, recunoastem partea (responsabila de „El”), ca pe un aspect din noi insine. Cu alte cuvinte, unicul scop este sa construim o punte intre nivelurile subconstiente si cele constiente ale constiintei, astfel incat sa putem deveni mai constienti din punct de vedere psihic.

1. Mai intai, atunci cand va simtiti suparati, localizati în corpul vostru locul în care pare sa se afle acea parte. Acest lucru ar putea parea ciudat, insa partea aceea va fi localizata undeva în corpul vostru. Uneori – chiar daca mult mai rar – partea s-ar putea afla în campul energetic din jurul corpului vostru. Aceasta zona va fi simtita diferit fata de restul corpului. Ea ar putea fi simtita total diferit, daca exista multa energie emotionala în jurul acelei parti – sau ar putea fi simtita subtil, daca exista mai putina energie în jurul ei. Insa va exista intotdeauna un fel de senzatie fizica, în locul în care este localizata acea parte.

2. În continuare, va concentrati atentia pe aceasta zona din corpul vostru si ii spuneti partii (în gand) ca o acceptati, ca pe un aspect din voi insiva. Asta e tot. Partea va va raspunde, printr-o senzatie; cu alte cuvinte, veti simti ca ceva se relaxeaza, se detaseaza sau se integreaza, daca partea va crede. Trebuie sa credeti ceea ce spuneti. Nu puteti pacali o parte si sa scapati nepedepsiti de ea. Partile stiu daca mintiti sau incercati sa le jucati o festa – si nu le place asta. Sa recapitulam un aspect important: nu ii spuneti partii ca ii acceptati comportamentul. Ii spuneti doar ca o acceptati. Ea exista (indiferent ca va place sau nu va place de ea). Si recunoasteti doar ca ea exista – si ca este o parte din voi.

3. Uneori exista alte parti carora nu le place ca acceptati o parte anume, cu care aveti necazuri. Aceste parti care obiecteaza au, de obicei, propriile intentii de a mentine lucrurile în situatia curenta. Unele parti pur si simplu nu vor ca lucrurile sa se schimbe. E posibil ca altora sa nu le placa, de exemplu, ca voi sa fiti mai sanatosi psihic. Incepe sa vi se para ca aveti un spectacol de circ in interior? Ei bine … aveti! Si oricine il are. Cel care aduce o diferenta intre un spectacol de calitate – în care toate partile lucreaza, mai mult sau mai putin impreuna – si haos, este Maestrul de manej. Si fireste ca voi sunteti Maestrul de manej al propriului circ. Unele dintre partile noastre sunt clovni; altele sunt acrobati curajosi la trapez; unele le dreseaza pe animalele salbatice; altele sunt hoti de buzunare, care se furiseaza în umbra, în spatele tribunelor. Acolo, in interior, exista o intreaga menajerie. Iar odata ce il recunoasteri pe unul dintre membrii circului, s-ar putea sa trebuiasca sa va infruntati cu altii. Strategia este, de fapt, foarte simpla. Oricarui lucru care apare în voi insiva, spuneti-i ca il acceptati, ca pe un aspect din voi insiva. Am intalnit oameni care au trebuit sa lucreze cu pana la noua parti – ca sa ajunga la un sentiment final de claritate sau integrare.

Acest proces duce la un sentiment mai intens de plenitudine personala, prin intermediul acceptarii partilor care, pana atunci, au fost respinse. Asa cum am spus mai devreme, el amplifica de asemenea energia psihica si constienţa.

De obicei, acest proces nu rezolva probleme – insa, avand o energie psihica si o conştienţă mai mare, problemele devin mai putin grave.

A ne intregi mai mult, prin recuperarea, din portiunile intunecate ale inconstientului nostru, a partilor din noi insine este o actiune sfanta. Spre exemplu, radacina cuvantului sfant, inseamna a intregi [in limba engleza, holy – sfant, sacru si whole – intreg. N.tr.]

Sunt de acord cu spusele lui Carl Jung – si anume, ca impacarea cu umbrele noastre colective este absolut obligatorie. Iar acest gen de efort psihologic ar putea fi una dintre cele mai sacre lucrari pe care o putem face în acest moment. Fie ca lumina propriei iluminari si compasiunea inimii voastre sa va calauzeasca in cautarea propriei plenitudini.