Fiecare dintre noi suntem, indiferent de varsta pe care o avem, intelepti in devenire, iar multitudinea si varietatea de situatii in care ne pune viata nu reprezinta nimic altceva decat ocazii unice pentru noi de a creste din ce in ce mai mult.
Cercetatoarea in psihologie Luce Bertrand considera ca sursa tuturor suferintelor noastre este Ego-ul. A invata sa recunoastem ego-ul in spatele aparentelor sale inselatoare este necesar pentru a evita ratacirea indelungata pe cai ce nu ne vor conduce niciodata la telul propus.
Daca este adevarat ca nu utilizam in general decat o mica parte din inteligenta noastra, tot atat de adevarat este ca folosim chiar mult mai putin din potentialul nostru sufletesc, adevarata noastra valoare.
Majoritatea dintre noi ne formam personalitatea aderand la anumite credinte si convingeri care nu ne apartin, pe care le preluam de la diferiti alti oameni pe care ii consideram importanti din viata noastra. A sti ca acesta este un mod de formare a personalitatii bazat pe neincredere in sine si fundamentat pe propriile temeri poate fi de un real folos si poate conduce la adevarate revolutii interioare.
Aveti incredere in voi insiva, fiecare om are din abundenta tot ceea ce are nevoie! Cautand cu disperare aprobarea celorlalti, nu facem decat sa intarim credinta ca valoarea noastra vine din exterior si de la ceilalti; iar aceasta este una dintre credintele care au dat nastere la cele mai mari suferinte. Valoarea adevarata a fiecarui om se afla in inima sa.
Lasati-va cateva momente libere, de liniste, pentru a medita, pentru a va asculta vocea interioara, fata in fata cu voi insiva. Acordati-va pe cat posibil acest ragaz zilnic, in acelasi loc si la aceeasi ora.
Respirati profund si calm; eliminati din gand orice fel de griji. Destindeti-va, profitati de aceste momente privilegiate in care sunteti fata in fata cu voi insiva.
"Tu esti iubirea insasi - atunci cand nu te temi"
Fiecare om are o lectie pe care trebuie sa o invete de la ceilalti si de asemenea o lectie de daruit celorlalti; si asta se petrece indiferent de varsta. Mici sau mari, toti suntem la fel de importanti la nivelul cel mai profund al esentei noastre.
Suntem precum verigile egale ale unui lant. Omul obisnuit pare a duce permanent o lupta, al carei tel final sa fie recunoasterea valorii sale de un sistem exterior lui - de exemplu in cadrul familiei, al relatiei de iubire sau in domeniul profesional - iar aceasta conduce la o nesfarsita competitie, o intrecere cu oamenii din jurul nostru.
Aceasta este boala ego-ului din care se nasc toate suferintele noastre, pentru ca suferinta apare cu adevarat abia atunci cand intram in competitie.
Sa luam exemplul unui mic baietel care isi doreste ca mama sa il iubeasca mai mult decat pe sora sa. El va suferi de fiecare data cand mama isi va lauda fiica, cand ii va cumpara acesteia diferite lucruri, cand ii va acorda atentie, chiar daca si el are parte de aceeasi atentie materna.
In suferinta sa, el va reactiona negativist, uneori lipsindu-se de ceea ce isi doreste cel mai mult. Este posibil ca el sa refuze manifestarile de afectiune tocmai pentru a-si exprima frustrarea. El va suferi mult din cauza ego-ului sau care il impiedica sa aiba acces nu doar la iubirea mamei sale, care este totusi prezenta, ci de asemenea la intregul potential al iubirii existente in fiinta sa. De ce? Pentru ca ego-ul sau ii intretine teama; si astfel se petrece in toate cazurile in momentul in care ne lasam manipulati sau condusi de ego. Baietelului ii este teama ca mama sa nu il va mai iubi daca ii poarta de grija si surorii sale.
Iluziile sunt imparatia eu-ului limitat
In acelasi mod, apare teama si in relatiile dintre adulti, spre exemplu in cazul anumitor cupluri. Astfel apar gelozia, posesivitatea, apoi invidia, razbunarea, agresivitatea si in cele din urma izolarea.
Ego-ul este "alergic" la fericire. El este foarte convingator si foarte abil, deoarece detine arta de a atinge coardele cele mai sensibile ale omului. El creeaza iluzia cu ajutorul "agentilor" aflati in serviciul sau, care ne ademenesc cu fantasmele cele mai extravagante din acel domeniu sau aspect al vietii noastre la care suntem cel mai mult sensibili.
Ego-ul vorbeste limbajele cele mai incitante: cel al banilor, cel sexual, cel al puterii si cel al superficialitatii. El promite marea cu sarea; si totusi ne aduce mereu in situatii sau relatii nefaste sau periculoase, care nu conduc decat la neintelegeri si suferinte. El este specialistul sentimentelor pasionale, otravitoare, inchisoare, unde nu exista tihna, pace sau seninatate.
Ego-ul nu dispune de acesti termeni; dimpotriva, el ne amageste facandu-ne sa nu atingem extraordinarul, pasionalul, inaltul. Ne vorbeste de inaltimi, dar niciodata nu ne deschide calea spre ele; nu ne spune niciodata ca dupa euforia iluziilor, exista caderea libera.
Nici nu spune ca lacomia, dorintele egotice sau senzualitatea necontrolata nu reprezinta acte ale iubirii, ci ale posesivitatii. Nu ne vorbeste despre pretul piperat pe care trebuie sa-l platim pentru placerile care provin din aceste relatii daunatoare, pe care le platim in cele din urma prin lacrimile noastre, prin suferinta si amaraciune si nu ne spune nimic nici despre timpul, nici despre incercarile prin care trebuie sa trecem pentru a ne elibera. Paradisurile lui sunt artificiale si foarte curand isi arata asemanarea cu infernul.
Cand suntem pusi in fata unei duble alegeri trebuie sa stim sa recunoastem cum actioneaza "agentii" ego-ului: in general, cea mai buna alegere pentru noi este cea care presupune din partea noastra depasirea unor dificultati si depunerea anumitor eforturi.
Dar nu aceasta este calea propusa de ego; prea putin conteaza cat aer suflam intr-un balon, el va sfarsi intotdeauna prin a se dezumfla; mai mult, daca suflam prea mult, balonul se va sparge sub privirile noastre. Baloanele reprezinta intotdeauna iluzii, iar iluziile sunt imparatia ego-ului.
Multi oameni cad in capcana spunandu-si ca ei vor face totul mai bine ca ceilalti. Ei nu vor trai viata monotona a parintilor lor, nu se vor multumi cu un salariu obisnuit, nu vor indura suferintele prin care au trecut ai sai, nu-si vor creste copiii asa cum au fost ei crescuti. Ei sunt victimele preferate ale ego-ului.
Bineinteles ca nu este nimic rau in a dori sa te inconjori si sa te deschizi fata de abundenta si prosperitate la toate nivelele. Capcana este sa ramai in "a avea" in defavoarea lui "a fi".
Personalitatea axata pe "a avea" se limiteaza la aparente si la material. Ea are in general nevoie de zgomot si de un du-te-vino continuu pentru a se sustrage vidului sau starii de gol sufletesc pe care o creeaza. Putin conteaza la ce suma se ridica bunurile sale, interesul sau pentru aceste bunuri este de scurta durata, pentru ca nici o posesiune exterioara nu poate umple golul interior.
Fiinta axata pe "a fi" este mult mai bogata interior si telul sau principal este evolutia spirituala si dobandirea unei stari profunde de pace si seninatate interioara. El nu este neaparat nici pustnic sau sarac, dar el nu se identifica cu ceea ce are, ci cu ceea ce este. Ritmul sau de viata este mult mai calm, iar el cauta momentele de liniste pentru a-si asculta vocea interioara.
In "a avea" noi acumulam valori; in "a fi" noi ne recunoastem valoarea proprie.
traducere si adaptare: Elena Godeanu
sursa: venus.org.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu