Apleaca urechea la adevarul ascuns in adancul tau!
Adevarata experienta a libertatii este sa ai lucrul cel mai important din lume fara a-l poseda.
Tu esti Iubirea, Pacea si Bucuria!
Se afișează postările cu eticheta emotii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta emotii. Afișați toate postările

vineri, 19 august 2011

Gandhi

Ce poti invata despre viata de la un om care atunci cand a murit detinea mai putin de 10 obiecte? Si nu, nu erau vila de lux, elicopter sau masina. Avea hainele de pe el, un ceas, un bol in care manca, o pereche de sandale…lucruri de genul asta, mici si neinsemnate. Nu avea nici macar o casuta a lui.
Si cu toate astea un om fara posesiuni materiale care provenea totusi dintr-o clasa sociala bogata a reusit sa inspire intreaga Indie, sa declanseze lupta pentru independenta in mod pasnic, non-violent si sa motiveze multimi intregi de oameni.

1. Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.
De departe cea mai cunsocuta replica a lui Gandhi, astazi mii de oameni o repeta mecanic in diverse situatii si probleme fara sa aprofundeze putin ideea din spatele ei.
Poti sa te plangi cat vrei de oamenii din jurul tau, de politicieni, de societate, de conditiile de viata, de trafic, de lipsa autostrazilor, de lipsa banilor, de ipocrizia celor pe care ii intalnesti…etc.
In realitate nu poti schimba nimic la ceilalti, singurul moment cand esti in control este cand decizi sa te schimbi pe tine. Nu e nimeni de vina pentru ca viata ta e naspa, tu esti singurul care poate sa incerce sa faca o schimbare. Deciziile tale sunt cele care te-au adus in momentul in care esti acum si tot deciziile pe care le iei te pot ajuta sa schimbi ceva.
Daca vrei ca oamenii sa fie mai optimisti, mai muncitori, mai entuziasti, mai implicati, fii tu insuti mai optimist, mai entuziast, mai implicat, mai muncitor.

2. Iarta. Detaseaza-te.
Cunosc oameni care nu pot ierta faptul ca au fost mintiti sau inselati nici dupa ce au trecut zece ani sau mai mult. Sau persoane care pot purta ura pe cineva ani intregi pentru ca au fost dati afara, inlocuiti sau chiar pentru ca vecinul de deasupra avea copii mici care plangeau noaptea acum 8 ani. Daca vrei o modalitate rapida de a te imbolnavi de ulcer atunci fa asta: data viitoare cand te enerveaza cineva noteaza-ti pe hartie si tine ura aia in tine cat poti de mult. Las-o sa te macine si sa te manance pe dinauntru pana ramai un om fara pic de suflet si compasiune care isi ia medicamentele dimineata la pranz si seara si se plange ca totul pe lume ii sta impotriva.

3. Daca nu faci primul pas, continui sa stai pe loc oricat de geniala e ideea ta.
stiti care a fost momentul in care Gandhi a declansat implicarea maselor populare pentru cauza lui? Atunci cand s-a intors din Africa de Sud unde practicase cu succes dreptul si a inceput sa spuna ca simplitatea este modul de viata care ii va elibera pe indieni de sub jugul britanicilor.
Majoritatea indienilor cumparau haine facute in fabricile britanice. Gandhi a trecut de la vorbe la fapte si a renuntat la hainele occidentale facute de englezi pentru a purta haine facute de indieni in casa din panza simpla. O multime de oameni au inceput sa-I urmeze exemplul.
Poate ti-a venit o idee geniala pentru o afacere sau vrei sa te arunci intr-un proiect nebunesc care e deocamdata la stadiul de idee. Pana nu faci primul pas…vei fi tot pe loc.

4. Traieste azi ca si cum ai muri maine. Invata azi ca si cum ai trai vesnic.
Datorita seminariilor si workshopurilor pe care le tin am intalnit in ultimii ani foarte multi oameni care doreau sa schimbe ceva in viata lor pentru ca erau nefericiti. Doua subiecte apareau mereu in discutiile cu ei: ori aveau probleme legate de relatii ori simteau ca se plafoneaza.
Fiecare moment pe care il traiesti azi nu se mai intoarce. Inchizi ochii si cand ii deschizi parca au trecut zece ani. Anul asta fac 10 ani de cand am terminat liceul. Parca a fost o fractiune de secunda. Ce-mi aduc aminte cel mai mult din acesti zece ani?
Sunt momentele in care am fost foarte fericit sau momentele in care am suferit foarte mult.
Amintirile care iti definesc viata sunt momentele in care ai fost prezent si ai trait experienta in care erai cu fiecare fibra a corpului tau. Poate e momentul cand te-ai angajat prima oara si te-ai simtit pe picioarele tale. Poate e momentul in care ai iubit cum nu iubisei niciodata pana atunci si pretuiai fiecare secunda petrecuta cu persoana cu care erai. Poate e momentul cand cineva drag a plecat de langa tine si ai simtit ca se rupe ceva din tine. Sunt momentele in care trupul si sufletul tau erau acolo, prezente, fara sa fii distras de nimic altceva.
Acestea sunt momentele de care iti aduci aminte.
Gandeste-te la momentele pe care le ai acum. La experientele pe care le traiesti acum. Tindem sa pierdem momentele frumoase care trec pe langa noi pentru ca ne verificam prea des profilul de facebook sau jucam Farmville, sau nu simtim omul de langa noi.
Daca te bucuri, razi cu gura pana la urechi!
Daca suferi, plangi!
Daca esti fericit si simti ca iti vine sa imbratisezi oamenii pe strada…pentru numele lui Dumnezeu, fa asta.
Apoi in momentele cand te relaxezi…invata cat mai mult. Daca simti ca te plafonezi nu e pentru ca seful nu observa ce om bun si profesionist esti tu ci pentru ca tu nu-ti dai silinta sa te dezvolti si sa devii mai bun. Lasa scuzele si invata ceva nou incepand de azi.

5. Satisfactia vine din efort nu din atingerea scopului.
Cei mai nefericiti oameni pe care i-am intalnit erau paradoxal oameni care aveau tot ce le trebuia, castigau mii de euro lunar si erau invidiati de prieteni. Erau oameni dedicati carierei si care atunci cand isi puneau ceva ceva in minte nu se lasau pana nu aveau lucrul respectiv.
Cred ca cea mai mare minciuna in filozofia societatii noastre se rezuma la o singura propozitie:
“"Cand o sa am tot ce vreau o sa fiu fericit”
Lucrurile pentru care lupti, casa, masina, cont baban in banca, recunoastere sociala, toate sunt importante. Te ajuta sa ai o viata mai usoara si sa rezolvi problemele care apar mai rapid. Dar fa din toate astea un scop si tocmai ai sarit intr-un lac plin de oameni nefericiti si neimpliniti.
Sunt doua lucruri care imi plac la nebunie: imi place sa urc pe munte si imi place sa castig. Nu suport sa ies pe locul doi si apropiatii stiu cum ma enervez cand pierd la vreun joc.
De-asta o sa intelegi de ce eu foarte mult timp cand mergeam la munte niciodata nu reuseam sa ma distrez sau sa ma simt bine. Stii cum era vacanta mea? Cam asa:
Ok, pe ce varf vrem sa ajungem? Pe varful cutare..Aha…traseul se face in mod normal in 7 ore. Facem pariu ca reusim sa il facem in 4 ore? HAI. TOATA LUMEA DUPA MINE. Apoi alergam la propriu pe munte cu singurul scop de a ajunge primul in varf si de a bate recorduri de timp idioate. Si cand ajungeam in varf imi dadeam seama ca nu apucasem sa ma uit in stanga sau in dreapta la minunatiile salbaticiei si la frumusetile care erau la doi pasi de mine. Eram atat de absorbit sa ajung in varf incat am pierdut frumusetea drumului.
Viata e la fel. Alergi dupa un job mai bun, dupa o cariera mai banoasa, dupa un partener mai bogat, mai destept, mai frumos si in tot timpul asta pierzi o multime de lucruri frumoase care sunt la doi pasi de tine.
Oare vreau eu acum sa iti spuns a renunti la haine, mancare, posesiuni materiale si sa te duci sa traiesti in salbaticie ca sa fii un om mai bun?
Nu, nicidecum.
Cum ar fi insa daca ai trai fiecare zi ca si cum tot ce ti s-ar intampla ar fi demn de tinut minte, demn de experimentat, demn de retinut, demn de povestit? Ce poti face in privinta asta?

sursa http://www.succesdublu.ro

luni, 25 iulie 2011

Puterea vindecatoare a emotiei pure



„Toate emotiile sunt programe virale, care ruleaza in cotloanele subconstiente ale creierului. Fiecare emotie noua ne creeaza suferinta, iar celorlalti durere. Sentimentele sunt noi, proaspete si de moment. Emotiile sunt vechi, obosite si programate in re­­telele neuronale ale creierului ar­haic. Credem ca plangem pentru ca sun­tem tristi sau explodam pentru ca suntem furiosi – dar, in realitate, aceste emotii apar din adancuri si ne co­plesesc; suntem tristi pentru ca plan­gem, ne este teama pentru ca fu­gim si suntem maniosi pentru ca lo­vim. Credinta potrivit careia plangem fiindca suntem tristi apare pentru ca am invaluit emotia cu o poveste senti­mentala si falsa”, spune Alberto Vi­llol­do in cartea sa „Initiere si Ilumi­na­re”*.

Cu totii avem emotii. Toti cu­noas­tem frica, invidia, mania, resentimentul, ura si multe alte nuante ale acelorasi emotii, ce se exprima in interio­rul nostru, cel mai des in deplina taina, dincolo de ochii curiosi, fie ei si ochii oamenilor care ne iubesc de­plin. Evenimente de viata sur­prin­zatoare si chiar unele banale, precum situatia in care cineva ne calca pe picior in tramvai sau aceea in care altcineva ne spune „neispravitule”, pot declansa programe emotionale ce ne determina sa traim adevarate furtuni launtrice. Virusii mentali, cei mai multi dobanditi in copilarie, altii mosteniti de la parinti si de la stra­mosi, se trezesc in relatia cu evenimentele vietii noastre de zi cu zi. Trecerea timpului adauga energie si pute­re emotiilor noastre primare, intu­ne­cate, iar asta se intampla deoarece ne imaginam ca ele exista pentru ca... lumea, evenimentele, situatiile si greutatile vietii ni le provoaca. Vedem dusmanul in lume, in afara noastra, vedem intunericul in greseala celui care ne calca pe picior si asa hranim inca putin virusul interior sau emotia noastra primitiva.

In lume se deruleaza doar po­ves­ti­le. Prin lume trec continuu umbrele. In exterior, in viata, oricand si oriunde am fi, ruleaza filmele noastre, povestile false. Lumea-i ecranul, dar noi nu percepem, nu intelegem, nu sim­tim si nu vedem prea usor ca lup­tam aprig cu ecranul pe care-i proiectat filmul din noi. Cautam vinovatul afara si asta-i simplu, din cale afara de simplu. Pana si copiii fac asta. Si co­piii gasesc cu usurinta un vinovat in lume.

Nici savantii nu-si bat capul excesiv sa recunoasca autorul filmului, si asta pentru ca el este... in noi. In lume-i povestea de care ne servim pentru a ne scuza emotiile primitive. In lume-i povestea de care ne agatam cu toata puterea pentru a fugi de emo­tiile inregistrate, codificate, ascunse in conexiunile noastre neuronale. Emotiile acestea se trezesc in relatia cu lumea, dar nu sunt creatii ale lumii ex­terioare.

Virusii din creiere devin activi in relatia cu povestea, dar nu povestea-i cauza lor. Emotiile sunt in noi si, pentru ca sunt in noi si-i aduc suferinta lumii, dar si noua in­sine, avem nevoie sa le vindecam. Pentru samani, vindecarea emotiilor sau a programelor virale, ce ne paraziteaza viata interioara si exterioara, in­seam­na... „a le risipi”. A le per­mite sa se risipeasca, sa se dizolve, sa curga... A se­para emotia de po­ves­te, asta in­seamna vindecarea emo­tiilor pentru sa­mani. Concret, daca ne deranjeaza ceva, ne face frica altceva, ne simtim in nesiguranta din pricina unei situatii de viata, incetam sa reactionam la si­tuatie, dar – in acelasi timp – in de­plina tacere si relaxare ne observam emotiile, le permitem sa existe, ne permitem sa le vedem cu intreaga claritate, sa le simtim si sa le traim.

Emotiile dezlegate de lumea care pare a fi vinovata de aparitia lor se risipesc prin acceptare. Puterea lor distructiva se dizolva si-n locul emotiilor dureroase sau agresive apare in noi ingerul pacii, al compasiunii de sine si de altii, ca si ingerul sperantei si al increderii. Villoldo sfatuieste: „Incercati aceasta practica data viitoare cand va veti enerva pe cineva sau pe ceva sau veti pofti la ceva ce nu aveti. Traiti experienta maniei pure, fara povestea care spune pe cine sau de ce v-ati enervat. Traiti dorinta pura, fara a o indrepta spre cineva. Cand traiti experienta maniei sau a poftei pure, ele se risipesc curand. Traiti experienta invidiei si a dorintei pure, fara povestea care insoteste motivul pentru care aceasta persoana sau acea rochie sau aceasta casa v-ar face fericiti”.

Traind emotia in stare pura, fara a invinovati pe ci­ne­va, emotia se di­zolva, iar in locul ei apare fiinta laun­trica fericita, pe care nu o re­cu­noas­tem pentru ca ea, ca si Soarele, sade in spatele norilor, in umbrele emo­tiilor.

Varianta samanica de vindecare a emotiilor spune cam asa; nu reactiona, nu lupta cu emotiile, nu le respinge, nu le judeca, nu le atri­bui altora, nu invinovati pe nimeni. Traieste-le deplin, asa cum sunt, in stare pura si, prin aceasta, ele se risipesc, iar tu devii cel care esti, senin si vindecat!


articol de Maria Timuc, publicat in Jurnalul National, 13 iulie 2011