Gandhi

Ce poti invata despre viata de la un om care atunci cand a murit detinea mai putin de 10 obiecte? Si nu, nu erau vila de lux, elicopter sau masina. Avea hainele de pe el, un ceas, un bol in care manca, o pereche de sandale…lucruri de genul asta, mici si neinsemnate. Nu avea nici macar o casuta a lui.

Si cu toate astea un om fara posesiuni materiale care provenea totusi dintr-o clasa sociala bogata a reusit sa inspire intreaga Indie, sa declanseze lupta pentru independenta in mod pasnic, non-violent si sa motiveze multimi intregi de oameni.

1. Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.

De departe cea mai cunsocuta replica a lui Gandhi, astazi mii de oameni o repeta mecanic in diverse situatii si probleme fara sa aprofundeze putin ideea din spatele ei.

Poti sa te plangi cat vrei de oamenii din jurul tau, de politicieni, de societate, de conditiile de viata, de trafic, de lipsa autostrazilor, de lipsa banilor, de ipocrizia celor pe care ii intalnesti…etc.

In realitate nu poti schimba nimic la ceilalti, singurul moment cand esti in control este cand decizi sa te schimbi pe tine. Nu e nimeni de vina pentru ca viata ta e naspa, tu esti singurul care poate sa incerce sa faca o schimbare. Deciziile tale sunt cele care te-au adus in momentul in care esti acum si tot deciziile pe care le iei te pot ajuta sa schimbi ceva.

Daca vrei ca oamenii sa fie mai optimisti, mai muncitori, mai entuziasti, mai implicati, fii tu insuti mai optimist, mai entuziast, mai implicat, mai muncitor.

2. Iarta. Detaseaza-te.

Cunosc oameni care nu pot ierta faptul ca au fost mintiti sau inselati nici dupa ce au trecut zece ani sau mai mult. Sau persoane care pot purta ura pe cineva ani intregi pentru ca au fost dati afara, inlocuiti sau chiar pentru ca vecinul de deasupra avea copii mici care plangeau noaptea acum 8 ani. Daca vrei o modalitate rapida de a te imbolnavi de ulcer atunci fa asta: data viitoare cand te enerveaza cineva noteaza-ti pe hartie si tine ura aia in tine cat poti de mult. Las-o sa te macine si sa te manance pe dinauntru pana ramai un om fara pic de suflet si compasiune care isi ia medicamentele dimineata la pranz si seara si se plange ca totul pe lume ii sta impotriva.

3. Daca nu faci primul pas, continui sa stai pe loc oricat de geniala e ideea ta.

stiti care a fost momentul in care Gandhi a declansat implicarea maselor populare pentru cauza lui? Atunci cand s-a intors din Africa de Sud unde practicase cu succes dreptul si a inceput sa spuna ca simplitatea este modul de viata care ii va elibera pe indieni de sub jugul britanicilor.

Majoritatea indienilor cumparau haine facute in fabricile britanice. Gandhi a trecut de la vorbe la fapte si a renuntat la hainele occidentale facute de englezi pentru a purta haine facute de indieni in casa din panza simpla. O multime de oameni au inceput sa-I urmeze exemplul.

Poate ti-a venit o idee geniala pentru o afacere sau vrei sa te arunci intr-un proiect nebunesc care e deocamdata la stadiul de idee. Pana nu faci primul pas…vei fi tot pe loc.

4. Traieste azi ca si cum ai muri maine. Invata azi ca si cum ai trai vesnic.

Datorita seminariilor si workshopurilor pe care le tin am intalnit in ultimii ani foarte multi oameni care doreau sa schimbe ceva in viata lor pentru ca erau nefericiti. Doua subiecte apareau mereu in discutiile cu ei: ori aveau probleme legate de relatii ori simteau ca se plafoneaza.

Fiecare moment pe care il traiesti azi nu se mai intoarce. Inchizi ochii si cand ii deschizi parca au trecut zece ani. Anul asta fac 10 ani de cand am terminat liceul. Parca a fost o fractiune de secunda. Ce-mi aduc aminte cel mai mult din acesti zece ani?

Sunt momentele in care am fost foarte fericit sau momentele in care am suferit foarte mult.

Amintirile care iti definesc viata sunt momentele in care ai fost prezent si ai trait experienta in care erai cu fiecare fibra a corpului tau. Poate e momentul cand te-ai angajat prima oara si te-ai simtit pe picioarele tale. Poate e momentul in care ai iubit cum nu iubisei niciodata pana atunci si pretuiai fiecare secunda petrecuta cu persoana cu care erai. Poate e momentul cand cineva drag a plecat de langa tine si ai simtit ca se rupe ceva din tine. Sunt momentele in care trupul si sufletul tau erau acolo, prezente, fara sa fii distras de nimic altceva.

Acestea sunt momentele de care iti aduci aminte.

Gandeste-te la momentele pe care le ai acum. La experientele pe care le traiesti acum. Tindem sa pierdem momentele frumoase care trec pe langa noi pentru ca ne verificam prea des profilul de facebook sau jucam Farmville, sau nu simtim omul de langa noi.

Daca te bucuri, razi cu gura pana la urechi!

Daca suferi, plangi!

Daca esti fericit si simti ca iti vine sa imbratisezi oamenii pe strada…pentru numele lui Dumnezeu, fa asta.

Apoi in momentele cand te relaxezi…invata cat mai mult. Daca simti ca te plafonezi nu e pentru ca seful nu observa ce om bun si profesionist esti tu ci pentru ca tu nu-ti dai silinta sa te dezvolti si sa devii mai bun. Lasa scuzele si invata ceva nou incepand de azi.

5. Satisfactia vine din efort nu din atingerea scopului.

Cei mai nefericiti oameni pe care i-am intalnit erau paradoxal oameni care aveau tot ce le trebuia, castigau mii de euro lunar si erau invidiati de prieteni. Erau oameni dedicati carierei si care atunci cand isi puneau ceva ceva in minte nu se lasau pana nu aveau lucrul respectiv.

Cred ca cea mai mare minciuna in filozofia societatii noastre se rezuma la o singura propozitie:

“"Cand o sa am tot ce vreau o sa fiu fericit”

Lucrurile pentru care lupti, casa, masina, cont baban in banca, recunoastere sociala, toate sunt importante. Te ajuta sa ai o viata mai usoara si sa rezolvi problemele care apar mai rapid. Dar fa din toate astea un scop si tocmai ai sarit intr-un lac plin de oameni nefericiti si neimpliniti.

Sunt doua lucruri care imi plac la nebunie: imi place sa urc pe munte si imi place sa castig. Nu suport sa ies pe locul doi si apropiatii stiu cum ma enervez cand pierd la vreun joc.

De-asta o sa intelegi de ce eu foarte mult timp cand mergeam la munte niciodata nu reuseam sa ma distrez sau sa ma simt bine. Stii cum era vacanta mea? Cam asa:

Ok, pe ce varf vrem sa ajungem? Pe varful cutare..Aha…traseul se face in mod normal in 7 ore. Facem pariu ca reusim sa il facem in 4 ore? HAI. TOATA LUMEA DUPA MINE. Apoi alergam la propriu pe munte cu singurul scop de a ajunge primul in varf si de a bate recorduri de timp idioate. Si cand ajungeam in varf imi dadeam seama ca nu apucasem sa ma uit in stanga sau in dreapta la minunatiile salbaticiei si la frumusetile care erau la doi pasi de mine. Eram atat de absorbit sa ajung in varf incat am pierdut frumusetea drumului.

Viata e la fel. Alergi dupa un job mai bun, dupa o cariera mai banoasa, dupa un partener mai bogat, mai destept, mai frumos si in tot timpul asta pierzi o multime de lucruri frumoase care sunt la doi pasi de tine.

Oare vreau eu acum sa iti spuns a renunti la haine, mancare, posesiuni materiale si sa te duci sa traiesti in salbaticie ca sa fii un om mai bun?

Nu, nicidecum.

Cum ar fi insa daca ai trai fiecare zi ca si cum tot ce ti s-ar intampla ar fi demn de tinut minte, demn de experimentat, demn de retinut, demn de povestit? Ce poti face in privinta asta?

sursa http://www.succesdublu.ro

Deschiderea interioara in fata iubirii si a increderii

Intimitatea sexuala – ca si banii sau meditatia – poate fi folosita pentru a-ti exprima iubirea si deschiderea cea mai profunda. Sau poate fi folosita pentru motive copilaresti.

In copilarie, imi amintesc ca stateam pe canapea langa parinti. Fata mea era intoarsa spre perne incat puteam sa simt materialul moale pe buze si pe obraji. Sunetul televizorului si conversatia familiei bazaiau incet in fundal, desi eu nu le prea dadeam atentie. Mama si tata erau atat de aproape, chiar acolo, pe canapea cu mine. Simteam ca au grija de mine si ma puteam relaxa cu adevarat. Ma simteam in siguranta, atat de protejat si atat de linistit. Puteam sa plutesc in unitatea

difuza a amortelii mele confortabile.

In momentele din copilarie in care viata mea

de familie nu era atat de placuta – de exemplu, cand parintii mei tipau unul la altul sau cand tata ameninta ca ma bate cu cureaua – ma duceam sa ma

ascund in intunericul din dulap, inconjurat de mirosurile binecunoscute, de maruntisurile dragi si de imbracamintea familiara. Sau cautam refugiu in pivnita, printre jucariile mele si traind intr-o lume imaginara a aventurii. Alteori ma retrageam sub asternuturile din pat si ma topeam in moliciunea si linistea lor.

Acestea erau placeri copil

aresti, care ofereau o senzatie falsa si temporara de protectie pe care in cele din urma aveam sa invat sa o depasesc – intr-un fel.

Chiar si cand am devenit adult in toata firea, am ta

njit de multe ori dupa o astfel de imunitate falsa si temporara fata de orice tulburare. In viata mea, m-am priceput destul de bine sa dobandesc o senzatie subtila de siguranta si protectie in numeroase feluri: intr-o cariera bine platita si o casa bine mobilata; intr-un fotoliu, cateva beri si un televizor cu ecran lat si plat, intr-un pat cald, cuibarit langa iubita mea si practicand anumite tipuri de meditatie si exercitii de respiratie.

Dar am realizat ca toate aceste metode de a-mi gas

i „pacea” sunt temporare sau partiale. As putea sa-mi pierd banii si casa printr-o intamplare sau o catastrofa. Efectele berii dispar. Iubita mea ar putea sa ma paraseasca sau ar putea sa gaseasca pe altul pe care-l prefera, sau ar putea sa moara. Si chiar si dupa experiente meditative profunde, tot mai sunt sensibil la durere extrema sau la pierdere: corpul meu ar putea fi strivit daca franele masinii mele ar ceda la momentul nepotrivit, sau daca niste focuri trase dintr-o masina in miscare

mi-ar spulbera jumatate din creier.

As putea reusi partial sa ma protejez de anxietatea ascunsa si permanenta, de teama de singuratate si de groaza de moarte cufundandu-ma intr-un corp senzual si fierbinte sau in iubirea familiei, in riscurile carierei, in sarcinile neplacute ale jocului de-a casa, sau in debaraua vietii spirituale. Dar consolarea nu dureaza, si chiar cand dureaza, este cam slaba.

Uneori o neliniste profunda reuseste sa razbata prin incantarea trandavelii mele confortabile de fiecare zi. Daca nu as fi lucid, as putea incerca sa remediez aceasta crestere a fricii si a anxietatii cautand un loc sigur in care sa ma cufund, asa cum faceam in copilarie. Si poate multi facem asa.

Pentru a-mi potoli durerea, senzatia de gol si sing

uratatea, as putea spera la o relatie de iubire mai buna sau mai profunda, pe care as putea sa ma bazez cu adevarat. Sau poate ar trebui sa muncesc din greu pentru a aduna mai multi bani, jucarii sau prieteni cu care sa imi ocup timpul. As putea cauta cu ardoare un Dumnezeu mai iubitor pentru a ma salva. Sau un terapeut, o organizatie sau un invatator spiritual care va avea grija de toate daca respect regulile, fac exercitiile si ma duc la intalniri o data pe saptamana. Sau poate dupa o clipa in care simt ca sunt singur, neimplinit si ma indrept spre moarte sigura, ma intorc la confortul sarcinilor mele zilnice, iau o revista in mana sau ma uit la televizor.

Adaposturile sigure ocazionale sunt necesare. Exista momente pentru a merge inainte si momente pentru a ne odihni. Si fiecare dintre noi are limita sa; numai „atat” timp suntem dispusi sa infruntam pericolul. Uneori coltii ranjiti ai vietii si ai mortii ne sperie pur si simplu si atunci cautam mangaiere in locuri confortabile. Apoi, cand suntem pregatiti, continuam sa ne dezvoltam in ritmul nostru

incercand sa le facem fata.

A te dezvolta in libertate inseamna a-ti dezvolta capacitatea de a ramane deschis prin iubire chiar si in imprejurarile cele mai dificile – ca si in cele mai placute. Aceasta dezvoltare spirituala presupune sa te unesti in totalitate cu insasi structura emotionala a momentului prezent. Ea presupune sa iti simti teama de senzatia de gol si de singuratate, dorinta de iubire si refuzul mortii. Ea presupune sa observi cand incerci sa te cufunzi in televizor, in ocupatii profesionale si familiale, sau in interiorizarea meditativa in speranta de a gasi siguranta si liniste emotionala. A te dezvolta in libertate si iubire presupune a-ti dezvolta capacitatea de a fi adult cu adevarat: sa ramai deschis chiar si atunci cand tristetea iti sfasie inima, groaza iti face greata si mania iti aprinde pasiunile.

Pentru a te dezvolta si a creste din punct de vedere spiritual, nu te poti ascunde de propriile emotii ca un copil. Adevarata dezvoltare presupune capacitatea de a simti spre, in si prin emotiile tale, exact asa cum sunt ele, fara sa incerci sa le alungi sau sa te prefaci ca nu exista. Constientizeaza-le in totalitate si ramai profund deschis. Cand esti ranit(a) de fiinta iubita, te dezvolti in iubire mentinandu-ti deschisa inima ranita, si nu inchisa. Cand esti amenintat(a) de o durere intensa sau coplesit(a) de o placere iminenta, iti dezvolti capacitatea de a fi liber(a) „respirand” in totalitate senzatia, in loc de a te bloca si a-ti tine rasuflarea. Cand inima ta este expusa in fata unui partener neiubitor, te dezvolti spre propria ta libertate relaxandu-ti corpul si ramanand prezent si constient de ceea ce simti cand suferi in relatia cu el, in loc sa intorci spatele si sa te inchizi dupa usa incuiata a tensiunii.

Fara indoiala, intimitatea sexuala va scoate tot ce e mai bun si ce e mai rau in tine. Ca sa continui sa te dezvolti, simte spre, in si prin toate acestea, in timp ce ramai constient si deschis in iubire. Sexualitatea ajunge pana la reziduurile trecutului tau intunecat si ascuns. Scoate la suprafata perversiunile tale ciudate si secrete, temerile si dorintele care au aparut in viata ta ca urmare a reprimarii lor. Sexualitatea ajunge insa si la cea mai stralucitoare lumina a fiintei tale, dand o expresie fizica celei mai profunde iubiri si celor mai mari adevaruri ale tale.

Intre insusirile noastre cele mai intunecate si luminoase, sexualitatea dezvaluie adesea caracterul nostru tipic mediocru: in esenta copilarosi, cautand confort si siguranta, deschizandu-ne cand casa e sigura si linistita, inchizandu-ne cand relatiile ni se par amenintatoare sau dureroase.

Dezvoltarea ta ca iubit(a) presupune aplicarea unor contra-procedee la obiceiurile din copilarie de retragere, inchidere si centrare egotica. In loc sa cauti singur asa-zisa pace si confortul strangandu-te in tine insuti, simte prin toate cele ce se produc, in interior si in exterior, dar mai ales in viata ta, astfel incat absolut nimic sa nu fie evitat.

Simte fiecare emotie si relatie asa cum este, si relaxeaza-te ramanand totodata deschis si constient in intregul moment, potrivind fiecare pasiune, lupta, asteptare si imbratisare in aceasta deschidere fundamentala a iubirii si a increderii.

Aceasta practica a deschiderii nu e intotdeauna distractiva. Poate fi chiar dureroasa. Dar chiar si durerea – sa descoperi ca fiinta draga doreste pe altcineva mai mult decat pe tine, sa iti dai seama ca viata ta se apropie de sfarsit – e simtita pentru ca natura vasta a acestui moment sa-ti patrunda constiinta si sa-ti dezvaluie realitatea Sinelui tau divin care este singura ta casa.

Toate experientele tale sunt niste valuri temporare si unice in acest ocean al deschiderii constiintei sinelui: caracterul inegal al tristetii tale, obraznicia sfarcului iubitei tale, mirosul cafelei, ochii copilului tau care te priveste de pe un pat de spital – toate experientele trec prin aceasta deschidere, vin si pleaca, tragice sau extatice, tinute minte sau uitate, si totusi deschiderea plenara a constiintei ramane intotdeauna o casa din care nu poti pleca pentru ca este insasi natura ta.

Sexualitatea – ca si banii sau meditatia – este cel mai bine folosita pentru a intelege si a exprima deschiderea ta naturala, si nu pentru a construi un camin fals de o siguranta copilareasca. Cum practici aceasta recunoastere a deschiderii constiintei in timpul intimitatii sexuale?

extras din lucrarea "A face dragoste cu Dumnezeu" de David Deida , ed. Kamala.