Apleaca urechea la adevarul ascuns in adancul tau!
Adevarata experienta a libertatii este sa ai lucrul cel mai important din lume fara a-l poseda.
Tu esti Iubirea, Pacea si Bucuria!
Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevar. Afișați toate postările

miercuri, 14 septembrie 2011

Mitul, eroul si minciuna

Conceptul de mit viu mi-a starnit curiozitatea timp de multi ani, inca de cand am descoperit munca Dr. Carl Jung cu arhetipurile, în timpul studiilor mele universitare. Ideea de mit viu le este straina multor oameni din societata noastra materialista. Pentru majoritatea oamenilor, miturile sunt povestiri imaginare din alte timpuri, ce par a avea prea putina importanta, în vremurile noastre moderne. Insa un mit viu este faurit în profunzimile psihicului nostru, el fiind viu si avand o forta psihica latenta. Cu toate ca miturile vii exista doar in zonele subterane ale inconstientului nostru, ele ne influenteaza totusi lumea exterioara, în moduri foarte exacte.

Aceste taramuri mitologice exista nevazute, în cea mai mare parte, în negurile nebuloase ale subconstientului nostru. Insa, in mod ocazional, ele razbat prin vălul uitarii de sine si isi fac aparitia în lumea noastra constienta de zi cu zi. Tanarul care se grabeste sa vada ultimul gol al unui meci de fotbal, multimea de oameni ridicata în picioare de isteria de masa, a fost brusc impinsa în mitul eroului. Mama care isi salveaza copilul din primejdie devine, pentru o clipa, eroina.

Mitul detine putere, iar orice societate cunoaste instinctiv acest lucru. In perioadele de criza nationala (adica de razboi) societatile aleg rapid sa joace rolul Eroului, în propriile minti. Oricine li se opune devine ticalos. Iar atunci cand o cultura incepe sa devina fascista, oamenii sunt considerati ticalosi, doar pentru ca pun intrebari inteligente despre politica nationala si atitudinile culturale. De-a lungul intregii istorii, acest sablon a fost clar repetat, pana la dezgust, actuala noastra criza mondiala nefiind o exceptie.

Insa, oricat de complicata pare sa fie criza noastra mondiala, în esenta ea este alimentata de alegerile individuale spirituale, psihologice si economice. Pe masura ce indivizii isi schimba modul în care fac alegeri personale, vom observa o schimbare imediata în chestiunile globale. Prin urmare, in aceasta discutie doresc sa imi indrept atentia asupra individului.

Vom face impreuna o calatorie lunga si ciudata. Vom calatori prin taramurile psihozei, ale bolii mintale, ale maretiei creative si iluminarii spirituale. Sa speram ca, de-a lungul drumului, vom dobandi cateva viziuni, ce ne vor ajuta in propria viata. Si poate ca vom descoperi, in experienta altora, ceva intelegere care sa ne ajute în extraordinarele provocari psihologice si spirituale, cu care ne confruntam in aceste vremuri.

Haideti, deci, sa pornim la drum.


Fecioara Maria

Intr-o zi, acum cincisprezece ani, am primit un apel disperat din partea unui coleg din California. El aproape m-a implorat sa vad o cursanta de-a lui, care avusese un episod de psihoza primara acuta, dupa ce a participat la unul dintre cursurile lui intensive, de noua zile. Aceasta traia in sudul Floridei, impreuna cu sotul ei, si amandoi au dorit sa se intalneasca cu mine. Potrivit sotului ei, de la acel incident, ea nu mai era „in regula”. Iar familia ei insinuase, intr-un stil nu prea subtil, ca daca starea ei nu se ameliora în curand, il vor da în judecata pe colegul meu si institutul sau.

Am aranjat sa ma intalnesc cu acest cuplu, la sfarsit de saptamana, iar intr-o duminica dimineata ei au sosit la cabinetul meu din Chapel Hill, Carolina de Nord. In primele doua ore, tot ce am facut a fost sa consemnez povestea celor intamplate.

Se spune ca adevarul este mai ciudat decat fictiunea, iar eu as spune – cel putin în cazul de fata – ca acest lucru este foarte adevarat.

Midge (nu este numele ei real), a participat la cursul intensiv de noua zile, de dezvoltare personala, tinut de colegul meu. In urma intensei stimulari psiho-acustice a creierului, ea a avut o experienta mistica deosebita.

Prin a opta zi, ea a simtit ca prezenta distincta a Fecioarei Maria, mama lui Iisus, o invaluia în iubire. Apoi, în ultima zi, pe masura ce a simtit ca se extinde în acest camp de energie a iubirii, Midge s-a dizolvat, iar Fecioara Maria i-a luat locul.

In timp ce se afla in aceasta stare fericita de fiintare, a inceput sa ii binecuvanteze pe oameni. Iar cativa oameni au cunoscut efectiv vindecari, in prezenta ei. Acest lucru a fost ulterior verificat de colegul meu din California.

Inca aflata intr-o stare extatica de fericire, Midge, alias Fecioara Maria, a fost dusa cu taxiul la aeroport, ca sa se intoarca acasa. In aeroport, ea s-a oprit la un stand de ziare, ca sa gaseasca ceva de citit in timpul zborului lung spre casa. Ochii i s-au intersectat cu cei ai Madonnei, de pe coperta revistei Rolling Stone. Vazandu-i numele tiparit, a cumparat revista si a citit articolul despre Madonna, în sala de asteptare. Desigur ca Madonna, regina muzicii rock, face parte dintr-un ordin foarte diferit de fiinte decat Fecioara Maria [Madonna, în limba engleza. N.tr.]

In starea ei mentala deosebit de sugestiva, Midge si-a schimbat identitatea, de la Mama lui Iisus, la regina rock and roll-ului. Nu mai era mama lui Iisus; acum era o vedeta de muzica rock, care calatorea incognito.

S-a imbarcat in avion, fara niciun incident. Insa, pe la altitudinea de 9.000 de metri, a vazut demoni pe aripa avionului. Si-a scos sandalele cu toc si a inceput sa loveasca cu tocurile in hublou, incercand sa sparga geamul. Insotitoarele de zbor au oprit-o, iar ea le-a blestemat, strigand ca trebuie sa ajunga pe aripa, ca sa salveze avionul de demoni.

Cand avionul a aterizat, a fost escortata de politie la cel mai apropiat spital de psihitrie, unde a ramas cateva saptamani, pana cand tratamentul medical a pus capat halucinatiilor.

Atunci cand s-a intalnit cu mine, nu mai avea simptome de aproape o luna, insa sotul ei a declarat ca parea iritabila si ca nu era chiar ea insasi.

La a treia vizita, Midge mi s-a parut deosebit de agitata. Am intrebat-o ce anume se intampla, iar ea a inceput sa se confeseze despre o fapta facuta în urma cu peste zece ani. Se pare ca familia sotului ei detinea un magazin de mobila si se anticipa ca ea sa lucreze acolo, ca angajata. Ea ura acea munca si pe toti ceilalti angajati, care faceau cu totii parte din familia extinsa. Intr-o noapte, s-a furisat inapoi în magazin si i-a dat foc. Magazinul a ars pana în temelii, iar familia s-a decis sa nu il mai refaca. Ea descoperise o metoda de a iesi din situatia in care se afla, insa vina o macinase, timp de zece ani. Mi-l amintesc pe sotul ei, care statea pe scaun, cu gura cascata. In mod surprinzator, nu a parut sa fie prea necajit.

La ultima noastra intrevedere, Midge a parut foarte relaxata, iat atat ea, cat si sotul ei pareau sa se fi impacat în privinta incendierii. Cateva luni mai tarziu, cand am verificat starea în care se afla, Midge nu mai avusese asemenea episoade sau halucinatii. În ceea ce o privea, depasise acea situatie.

Puterea mitului

Dintr-o perspectiva transpersonala, am putea spune ca, în stadiile de inceput ale experientei ei, Midge a intrat în taramurile mitice sau arhetipale de constiinta. Intr-adevar, pentru persoanele implicate in dezvoltarea personala, nu e ceva neobisnuit sa aiba experiente mistice. Cred ca o parte din acest lucru este creat pentru contextul în care are loc o astfel de munca. Si consider ca mare parte din el se datoreaza chimiei creierului. O privire rapida asupra experientelor mistice – relatate de sfinti si mistici din lumea intreaga – dezvaluie puncte comune distincte, in ciuda diferentelor mari de cultura si traditie. Multe dintre aceste aspecte comune au de-a face cu schimbarea perceptiei despre timp si spatiu, precum si cu alte schimbari de perceptie, inclusiv cu starile elevate de extaz si beatitudine. Toate aceste schimbari indica modificari distincte ale chimiei si fiziologiei creierului. Fiziologia creierului este ca o oglinda a mintii. Ea reflecta ceea ce se intampla. Si viceversa – atunci cand survin schimbari fiziologice, trebuie sa existe schimbari corespondente de perceptie si experienta. Din aceasta perspectiva, multe practici spirituale stravechi pot fi considerate metode elementare de modificare a fiziologiei creierului – si, prin urmare, a perceptiei si experientei.

In final, consider ca taramul mitic este o parte inerenta a fiintei noastre. Daca o persoana merge indeajuns de profund, in lumea mintii sale, în cele în urma, va intalni fiinte mitice sau arhetipale. Anumite tipuri de lucrare launtrica, precum si unele genuri de stimulare cerebrala, scot la lumina acest taram interior mitic de fiintare. Cred ca asta s-a intamplat cu Midge.

Contactul ei cu Fecioara Maria, mama lui Iisus, a fost un contact autentic cu taramul mitic de fiintare (adica o prezenta feminina universala, plina de iubire). Totusi, pentru ca Midge a avut un sentiment de sine scazut (adica un ego mentinut în mod lamentabil), ea nu a putut face fata contactului cu taramul mitic, fiind inghitita de el. Acesta este un pericol real in abordarea dimensiunilor mitice. Deoarece ele sunt mai vaste decat viata si au deseori o energie sau o prezenta deosebit de puternica, este usor sa fii inghitit de ele. Intr-adevar, atunci cand intri în contact cu taramul mitic, este recomandat sa iti mentii picioarele pe pamant, cum se spune.

Ca sa complice si mai mult lucrurile, Midge a avut un secret ascuns, care o macina de peste zece ani. Odata ce identitatea ei personala s-a dizolvat, vinovatia si conflictul psihologic din jurul incendierii au tasnit la suprafata, ca o balena care expulzeaza apa din gura.

Faptul ca Midge si-a schimbat din nou identitatea, în momentul citirii unui articol despre Madonna, vedeta de muzica rock, indica instabilitatea ei psihica generala si lipsa unei puternice identitati egotice.

In psihologie, termenul de ego are conotatii diferite fata de cele pe care le are în multe cercuri spirituale. Dintr-o perspectiva psihologica, egoul este pur si simplu sentimentul de sine al unei persoane. E un punct central de referinta si este crucial in starea psihica de bine.

In calitate de psihoterapeut, consider ca este deosebit de distructiv si total periculos sa incepi sa iti insulti egoul, în numele spiritualitatii. Observ tot timpul acest lucru si, în fiecare caz, el pune în pericol sanatatea psihica a persoanei.

Problema nu este cu egoul, în sine. Egoul este doar un sentiment al identitatii cuiva. Daca Midge ar fi avut un ego intact, banuiesc ca nu ar fi avut nevoie niciodata sa fie internata. Insa ea nu a avut un sentiment puternic de sine – si, astfel, a fost un teren fertil pentru a fi inghitita de taramul mitic. Pentru ea, schimbarea de identitate a fost o eliberare din inchisoarea ei psihica, insa problema a fost ca ea nu si-a castigat dreptul de a fi eliberata din inchisoare – sau macar parola. La urma urmei, ea nu se impacase cu secretul ei mistuitor. Iar psihicul necesita un gen de justitie interioara. Doar atunci cand si-a recunoscut fapta, în fata sotului ei – si doar atunci cand acesta a iertat-o – a putut sa isi refaca viata.

Insa, vedeti voi, dificultatile ei nu au fost provocate de egoul ei, asa cum indicatorul de temperatura de pe bordul masinii voastre nu trebuie sa fie invinovatit pentru faptul ca va avertizeaza ca motorul depaseste limita normala de incalzire. Amandoua sunt mecanisme. Iar egoul este un mecanism al constiintei (sau al Mintii), care are un singur scop – sa calatoreasca prin multiplele experiente de viata, avand un sentiment al identitatii personale.

Daca Midge ar fi avut o identitate egotica puternica, intalnirea ei cu Fecioara Maria ar fi fost diferita. Ar fi putut primi binecuvantarile pe care le aduc intalnirile cu astfel de fiinte, fara distorsiunile conflictelor personale. Daca ar fi avut un ego puternic, acesta s-ar fi asigurat ca ea sa revina la sentimentul de sine, atunci cand s-a incheiat experienta cu Fecioara Maria. Insa ea nu l-a avut, astfel ca nu a existat nimic care sa o aduca inapoi, la centrul ei psihic.

O cercetarea a starilor psihice ale misticilor, din timpul intalnirilor lor extatice, arata foarte clar acest lucru. Cititi relatarile Sfintei Tereza de Avignon, precum si ale altor mistici, si veti afla ca ea a simtit ca este total absorbita de intalnirile ei mistice. Pe durata sederii în taramurile divine, sentimentul ei de sine a disparut. Doar atunci cand a inceput sa revina pe pamant, sentimentul de sine a aparut si el.

Comparati acest lucru cu relatari despre starea de samadhi (transa yoghinica) atinsa de yoghini si veti remarca acelasi lucru. In formele cele mai intense de samadhi, apare o pierdere totala de sine. Exista doar constiinta pura, lipsita de obiect (adica nimic altceva de cunoscut decat ea insasi), insotita de sentimente de extaz si beatitudine. In sanskrita, aceasta stare este numita satchitannanda – sat, insemnand existenta, chit, insemnand constiinta, iar annanda, insemnand beatitudine. Din perspectiva yoghina, natura existentei este atat constiinta, cat si beatitudine.

Pe la varsta de douazeci de ani, am desfasurat o serie de experimente personale, în care am cercetat tehnologiile mistice din numeroase traditii religioase, incluzand hinduismul, budismul, taoismul si crestinismul ezoteric. Toate aceste experimente au dus la acelasi rezultat: o pierdere temporara de sine sau o expansiune de sine, intr-un camp de extaz si beatitudine.

Insa, desi constienta si beatitudinea fac parte din natura noastra, la fel fac parte si conflictele psihologice, pe care le-am mostenit si/sau creat pentru noi insine. In toti acei ani, psihicul lui Midge a fost tulburat, intrucat ea a fost bantuita de actiunile ei anterioare de incendiere si lasitate. Dupa contactul avut cu taramul mitic, in care identitatea ei de sine s-a dizolvat, conflictele au iesit la suprafata, sub forma demonilor imaginari. Dupa ce si-a marturisit faptele, in fata sotului ei si, drept urmare, a iertarii sale, ea a putut sa revina la o stare de stabilitate psihica si sa isi continue viata.

Regele Arthur si Sir Lancelot

Mama sa m-a sunat la Wellness Center, unde lucram, intrebandu-ma daca eram de acord sa ii vad fiul, în varsta de douazeci de ani. Acesta era intr-o clinica de psihiatrie unde, potrivit ei, nu se facea nimic care sa il ajute. Fusese diagnosticat cu episoade de psihoza primara acuta si nu dormea bine, în ciuda medicamentelor puternice. I-am spus ca il puteam vedea, doar daca puteam aduce cu mine alti experti din domeniul sanatatii, dupa cum era necesar. Mama a fost de acord.

Atunci cand l-am vazut pe Don (nu este numele sau real), inca mai avea tulburari mari de somn. Somul sau era scurt, de una-doua ore. Asta insemna ca nu intra niciodata in ciclurile profunde de odihna, necesare pentru bunastarea fizica si mentala. Nici el si nici mama sa nu isi doreau ca el sa ia medicamente, astfel ca am adus un practician de acupunctura. Inainte de fiecare sedinta zilnica, Don avea o sedinta de acupunctura. Uneori inversam ordinea, insa, in fiecare sedinta, sarcina era aceeasi: sa se relaxeze.

Dupa cateva sedinte, somnul a inceput sa i se amelioreze. Iar dupa cateva saptamani, dormea în jur de sase ore, fara sa ia medicamente. Cum era de anticipat, odata cu aceasta ameliorare a tiparelor de somn, multe din simptomele sale s-au rarit.

Totusi, chiar si dupa acesti ani, consider ca cel mai interesant lucru a fost continutul acestei terapii.

În mod evident, problemele lui Don au inceput atunci cand a luat amfetamina, amestecata cu o substanta halucinogena. El a intrat intr-o stare frenetica, în care era foarte alert si extrem de creativ. Aceasta perioada de creativitate intensa (era un artist) a durat cateva saptamani, mult timp dupa ce efectele medicamentelor incetasera. Apoi, a inceput sa aiba deziluzii, cuplate cu un comportament antisocial. A incetat sa mai faca baie, devenind un pericol pentru el insusi.

Insa experienta interioara a lui Don era mult mai diferita decat ceea ce el ii arata lumii. Asta, pentru ca, in mintea sa, Don intrase în taramul mitic, unde fusese transformat în Regele Arthur. Se afla într-o calatorie cat se poate de nobila, insa nimeni din jurul sau nu stia acest lucru. Vedeti voi, era în cautarea cavelerilor sai pierduti. Ei fusesera imprastiati în toate colturile Pamantului, iar sarcina sa era sa ii gaseasca si sa ii readuca la Masa Rotunda; atunci, si numai atunci, el se putea odihni.

Atunci cand ne-am intalnit prima data, a vorbit intr-o maniera foarte pretioasa si stilizata, foarte asemanator unui actor shakespearian mediocru. Iar de la prima noastra intalnire mi-a fost clar ca el credea, intr-adevar, ca era legendarul Rege Arthur.

Imi amintesc foarte clar momentul. Prin moment, ma refer la momentul din terapie in care un client intelege sau te accepta ca pe un aliat. L-am ascultat pe Don vorbind continuu despre intristarea sa profunda si despre faptul ca nu isi putea gasi cavalerii, apoi am riscat. Cum stateam pe scaun, m-am aplecat in fata si, folosind un stil de exprimare similar celui folosit de el, i-am spus ca eram alaturi de el. Mai exact, i-am spus: „Sunt alaturi de tine, Maria Ta”. M-a privit drept în ochi si mi-a spus: „Sir Lancelot … tu esti … tu esti!”, dupa care si-a pierdut controlul si a inceput sa planga.

I-am spus ca, intr-adevar, eram acolo ca sa il apar si ca voi gasi o metoda de a-l scoate din primejdie. Ne-am strans mainile si am cultivat o relatie intre noi – el, un barbat tanar, ratacit in lumea mitica, iar eu, un aliat mai in varsta, inradacinat in lumea relatiilor umane, insa avand o mana intinsa spre el, aflat în zbuciumul mitic. Din acel moment, munca a dobandit un aspect arhetipal mai profund. Iar in acele sase saptamani petrecute cu Don, am invatat despre puterea taramului arhetipal, mai multe decat mi-am imaginat vreodata ca voi invata in facultate.

De fapt, asteptam cu nerabdare sedintele noastre, si dintr-un alt motiv – era al naibii de amuzant si de inteligent. Jocurile de cuvinte ii tasneau din gura, in timp ce umbla prin cabinetul de terapie, la fel ca ceara calda ce curge dintr-o lumanare aprinsa. Explicatiile sale complexe, despre lucrarile constiintei si despre univers, frizau genialitatea. Eram socat.

Existau insa probleme. În pofida genialitatii sale, continua sa se afle intr-o suferinta profunda, iar chipul sau exprima incordarea bataliilor purtate in fiecare zi si noapte.

Don era prins în clasica lupta mitica, în care un print devine domnitorul legitim (Rege) al propriei imparatii psihice. La majoritatea oamenilor, acest conflict mitic are loc numai la nivelul subconstientului si rareori ajunge sa se desfasoare în exterior – cu exceptia unor cazuri rare, ca atunci cand un fiu ii spune nu, mamei sau tatalui sau.

Totusi, Don intrase cu totul în taramul mitic, iar conflictul se desfasura în constiinţa sa conştientă si în comportamentul sau. La nivel simbolic, cautarea lui Don, a cavalerilor sai pierduti, era, în realitate, o cautare a partilor pierdute din el insusi – parti sau aspecte de sine care fusesera suprimate în timpul copilariei sale. O parte a sarcinii din terapia lui Don o constituia rezolvarea unora dintre conflictele pe care le avea cu tatal sau autoritar si exigent. Pe masura ce au fost abordate aceste probleme, Don a iesit incet din realitatea sa mitica, facand din nou parte din lumea umana. Au existat, totusi, cateva compromisuri.

Istetimea si vigilenta i s-au diminuat. Nu prea mai era la fel de destept cum fusese în timpul intalnirii sale mitice. Insa dormea si manca. Putea munci din nou si nu ii mai scotea din sarite pe cei din jurul sau.

Dupa terapia cu Don, am mai lucrat cu multi altii, care erau si ei afectati de efectele derutante si uneori exaltante, ale taramului mitic.

Consider ca aceia dintre noi care patrund intentionat în taramul mitic (adica prin practici spirituale sau, neintentionat, ca în cazurile spirituale neprevazute) au în comun o sarcina similara.

Obiectivul este sa nu ramai in taramul mitic, chiar daca este deosebit de seducator sa o faci. Obiectivul este, mai degraba, sa aduci in taramul uman acele viziuni si energii care ne sunt de folos – pentru noi toti si pentru sangha noastra (comunitate spirituala). Atunci suntem echilibrati. Cu un picior în cer si cu un picior pe pamant, cum imi spunea mereau instructorul meu taoist.

Apropo, Don a revenit în lumea artei, nemaivand niciodata un alt episod de psihoza – si a avut destul de mult succes.

Mitul si eroul

Cei mai multi dintre noi nu vor avea niciodata conflicte psihologice la fel de intense ca cele ale lui Midge sau Don – insa toti suntem afectati de modul în care abordam aspectul mitic al fiintei noastre.

Acest lucru este în special adevarat în cercurile spirituale, unde poate exista o presiune subtila sau nesubtila de a vedea lumea si de a actiona în lume, în anumite maniere. Multe persoane se straduiesc sa traiasca o viata spirituala, incercand, de pilda, sa fie pasnici cu orice pret. Intregul lor stil de viata este centrat pe ahimsa – sau non-violenta fata de o alta fiinta. Adoptand aceasta etica, in interior, apare o tensiune psihica inevitabila.

În primul rand, suntem cu totii amestecuri de multe forte psihice contradictorii. In cursul relatiilor umane, agresivitatea naturala este determinata sa apara. Prin agresivitate naturala vreau sa spun reactia adecvata fata de incalcarea granitelor proprii. Daca cineva care practica ahimsa, descopera ca alta persoana i-a furat ceva sau ca a raspandit un zvon rautacios, va aparea, în mod natural, gandul sau impulsul de mânie. Nu este nimic in neregula cu mania/furia. Ceea ce alegem sa facem cu ea determina daca ea este sau nu distructiva.

Cu toate acestea, pentru cel care practica ahimsa (non-violenta) acest lucru poate fi problematic, daca acea persoana este atasata de identitatea mitica a non-violentei (adica o fiinta spirituala, care nu face rau niciodata). A recunoaste, fata de tine insuti, ca ti-ar place sa rupi gatul altei fiinte – sau, cel putin, sa o defaimezi – poate fi destul de derutant. Totusi, acceptarea propriei violente (chiar daca doar în gand) este o cerinta prealabila a maturitatii spirituale si a evolutiei spirituale autentice.

Insa unii oameni aleg sa nu recunoasca aparitia naturala a agresivitatii, în ei insisi. Cum s-ar zice, ei incearca sa o ascunda sub covor. Se prefac ca nu au aceste sentimente. Se cramponeaza de idealul mitic al unei persoane spirituale, mereu iubitoare si netulburate de iluziile umane.

Ma indoiesc ca o asemenea persoana sa existe în realitate, în afara fanteziilor noastre, insa asta e o paranteza. Problema este ca negarea sentimentelor (sub pretextul spiritualitatii) este iluzorie si distructiva pentru realizarea spirituala autentica – nemaivorbind despre sanatatea psihica fundamentala.

Stradania de a atinge maiestria spirituala si a atitudinilor cum ar fi ahimsa este, intr-adevar, laudabila. Insa atunci cand folosesti acest ideal, ca sa negi parti din tine insuti (adica agresivitatea ta naturala sau chiar „gandurile negative”) te afli intr-o situatie foarte dificila. Motivul acestei situatii stanjenitoare – cum spun prietenii mei britanici care joaca crichet – este legat de paradoxul eroului sau eroinei.

Vedeti voi, taramul mitic este mai mare decat viata. Este lacasul zeilor si zeitelor. Este resedinta titanilor si a energiile uriase, ce eclipseaza omenirea. Atunci cand intram in contact cu o energie vibrationala din taramul arhetipal sau mitic, suntem adeseori umpluti de energie.

Aceasta doza de forta spirituala poate fi atat invioratoare, cat si inspiratoare – fiindu-le de fapt indispensabila celor care se afla pe drumul spiritual al evolutiei de sine. Totusi, daca ne identificam excesiv cu taramul mitic, omitand alte parti din noi insine, ne aflam intr-un fel de negare – iar acest lucru poate fi dezastruos.

Este aproape o ironie. Sa spunem ca cineva devine inspirat de prezenta si de forta spirituala a unui mare maestru – cum ar fi un Christos sau un Buddha. A lua decizia sa traiesti intr-o constiinta elevata, ca un Christos sau ca un Buddha, este, in esenta, un act de eroism.

Iar prin actiunea de a alege, te transformi intr-un erou spiritual.

Sa te simti un erou este un lucru. Sa traiesti in lume este alt lucru. Si exact aici poate apare problema. Daca te identifici excesiv cu eroul sau cu eroina, vei fi tulburat de acele ganduri si sentimente, care nu sunt eroice.

Asa cum am spus mai devreme, suntem cu totii un amestec de multe ganduri si sentimente. Insa daca o persoana se dedica sa fie mereu un erou sau o eroina spirituala (cu orice pret), acea persoana va fi obligata sa isi nege gandurile si sentimentele care nu sunt spirituale (oricare ar fi ele).

Haideti sa fim mai concreti. În urma cu multi ani, cand am inceput lucrarea spirituala, am intalnit un lama tibetan. Cineva mi-a spus ca era un lucru obisnuit sa ii oferi un dar, unei astfel de persoane. Plin de sentimente spirituale, am mers si am cumparat un cos frumos, pe care l-am umplut cu fructe exotice si matase colorata. Cand a venit momentul sa ii ofer darurile mele, inima imi era plina de iubire si beatitudine imensa.

I-am inmanat darul, iar el l-a privit. A dat din cap, dupa care a taiat fructele în bucati, oferindu-le grupului mic ce se adunase. Am ramas stupefiat. Sentimentele mele calde si vagi s-au evaporat, iar balonul de aer incins al beatitudinii s-a dezumflat. Ce voia sa spuna, prin distribuirea darurilor mele? Si ce a vrut sa spuna, prin faptul ca mi-a facut doar semn din cap? Nu m-a recunoscut? Cu siguranta ca era un fel de greseala. Cand bucatile de fructe au ajuns la mine, am luat o felie mica de mango si am privit-o in mana mea. Doar atunci mi-am putut recunoaste amagirea.

Am oferit darurile, nu cu o atitudine de reverenta si apreciere, ci cu mandrie si asteptare. Identificarea mea cu idealul unui discipol spiritual mi-a intunecat constienta. Nu mi-am identificat narcisismul spiritual, decat atunci cand au fost distribuite toate feliile de fructe. Pentru cei carora nu le este familiar termenul, narcisismul spiritual se manifesta atunci cand credem ca suntem o persoana deosebita si consideram ca suntem mai insemnati si mai importanti decat alte fiinte.

Tot cam in acea perioada am avut o trezire brusca, declansata nu de un instructor spiritual, ci de un prieten. Traiam intr-o casa veche si darapanata, impreuna cu un grup de alti studenti, iar fiecare dintre noi isi luase o camera. Mi-a revenit cumva sufrageria enorma – sau poate ca fusese sala de bal. In orice caz, era imensa si inalta. Intr-un colt al camerei enorme amenajasem un mic altar, cu picturi de sfinti crestini, budisti si hindusi. Pe podea, in fata altarului, era un mic covoras de rugaciune, pe care meditam si faceam yoga. Locul era impecabil de curat si de ordonat.

In celalalt colt al camerei, mi-am instalat salteaua. Teancuri de carti, farfurii cu mancare mancata pe jumatate si un morman de haine nespalate zaceau imprastiate pe podea. Sfere de praf planau in jur, asemenea norilor cumulus de joasa altitudine.

Intr-o zi, un prieten de-al meu, si el student la Universitate, a trecut pe la mine ca sa ma ia la un concert. Am auzit un ciocanit la usa. Am deschis si l-am poftit inauntru. Nu imi stia locul în care traiam si catva timp s-a uitat prin camera. A rostit doar sase cuvinte: „Cine este colegul tau de camera?”

Am ramas uluit. Mi-am privit camera cu ochi noi. Intr-un colt, isi facuse camin un tanar ce aspira sa devina sfant. In celalalt colt isi facuse camin un trantor. Amandoi existau în mine si presupun ca, în unele privinte, urmatorii douazeci de ani din viata mea au fost o incercare de a-i unifica pe cei doi.

Pomenesc acum de aceasta povestire, pentru ca: 1) m-am gandit ca v-ar putea face sa radeti; si 2) consider ca acesta este un exemplu frumos (desi jenant) despre cum functioneaza negarea. Imi stabilisem doua zone în camera si în psihicul meu – una era sacra, iar cealalta era lumeasca. Atunci cand eram in zona sacra, aveam trairi spirituale si nu observam dezordinea de pe podea, in drum spre coltul sacru. Au existat de fapt multe batalii intre trantor si asa-zisul sfant. Tipul spiritual dorea sa se trezeasca la ora 5 dimineata, pentru ca citise undeva ca atunci era cel mai bun moment pentru ca yoghinii sa mediteze. Totusi, trantorul abia se putea trezi la ora 9 dimineata, ca sa mearga la cursuri. Aceasta lupta a continuat ani de zile. Acum, în mod oficial ma trezesc cand ma trezesc si meditez cand meditez. Razboiul dintre indivizi aproape ca a incetat. Ma gandesc ca, partial, acest lucru s-a intamplat pentru ca, într-un final, am renuntat si l-am canonizat pe trantor.

Ideea pe care vreau sa o subliniez in toate astea este ca, atunci cand ne stabilim idealuri spirituale (nu conteaza cat de inalte), exista un pericol real. Iar lucrul periculos este ca e posibil sa incercam sa ne separam de gandurile si sentimentele rele (rele insemnand, bineinteles, orice lucru care nu este în acord cu idealul spiritual). Daca facem aceasta greseala fatala, atunci ne-am polarizat.

În acel moment, se petrece un lucru foarte ciudat. Incepem sa traim o minciuna.

Nu ne-am stabilit sa traim o minciuna. Noi suntem în cautarea adevarului. Ne-am decis sa traim o viata spirituala, sa fim un erou sau o eroina spirituala. Dar am facut greseala fatala de a ne identifica cu imaginea sau cu idealul eroului ori a eroinei spirituale.

In urma acestei alegeri regretabile, nu mai traim o viata spirituala. Traim o imagine a vietii spirituale – doua lucruri foarte diferite.

Ne deranjeaza aparitia gandurilor si sentimentelor negative. Asta este o dezamagire reala, pentru ca gandurile si sentimentele negative se manifesta continuu în mintea noastra. La fel ca norii intunecati, si ele se duc si se dizolva în neant (ca totul de altfel). Insa, in loc sa acceptam aceste sentimente ca fiind naturale, si sa le lasam sa treaca prin minte, ne suparam ori de cate ori apar ganduri si sentimente care nu sunt de natura spirituala. Atunci, terenul este pregatit pentru un gen de situatie psihologica cat se poate de dificila – umbra.

Umbra este acea parte din subconstientul nostru, pe care o mentinem în afara constientei. Ne prefacem ca nu e acolo – de obicei pentru ca ne e prea greu sa acceptam ceea ce am pus în acel loc. Totusi, aici se poate intampla ceva mai perfid. Daca refuzam sa recunoastem aparitia propriei negativitati (orice lucru care nu se potriveste cu imaginea noastra spirituala) am putea foarte bine alege sa ducem lupte impotriva ei.

Am demonizat ceea ce nu putem accepta. Prin urmare, vom face tot ce putem ca sa ascundem si sa suprimam negativitatea. Daca conflictul psihologic devine indeajuns de puternic, vom incepe sa ii atacam pe altii, pe care ii consideram ca nu sunt în acord cu idealul spiritual pe care ni l-am ales. Vom fi dat nastere unui fascism Spiritual – insasi materia bruta a vanatorii de vrajitoare si a Inchizitiei.

Ganditi-va – nu doar o clipa – ca suntem imuni la o asemenea dementa culturala, aici, in secolul al XXI-lea. Stirile de seara sunt pline de indicii ca în lume se dezvolta un alt val de fascism cultural, politic si spiritual. Felul in care fiecare dintre noi se comporta cu ceilalti, precum si taramul mitic din noi, vor stabili cat de mare si de distrugator se dovedeste a fi, în final, acest val.

Cu putin timp inainte de a muri, Carl Jung a spus ca omenirea va trebui sa isi cunoasca umbra si sa se impace cu ea. Daca nu putem realiza aceasta colosala munca psihica si spirituala, umbrele noastre ne vor distruge.

Ma gandesc ca poate toti trebuie sa fim ca Gene Kelly: „Eu si umbra mea … mergand pe bulevard in jos”. Spun asta, pentru ca e mult mai folositor sa fii constient de ceva, decat sa te prefaci ca acesta nu exista.

Si poate ca este timpul ca toti sa ne ridicam spre o perspectiva spirituala mai larga, despre noi insine si despre lume. S-ar putea ca viitorul nostru sa depinda foarte mult de asta.

Un scurt curs practic: acceptarea umbrei

Sper ca aici sa va ofer o metoda simpla si rapida de a integra materia umbrei în sinele vostru constient, prin intermediul a ceva numit Procesul de auto-integrare. Motivele realizarii unui astfel de lucru sunt multiple. Unul dintre ele este acela ca ea va permite sa evitati capcana polarizarii din voi insiva (în care va luptati cu voi insiva). Un alt motiv este ca ea va indeparteaza de valul colectiv de Fascism Spiritual (un lucru cu adevarat foarte bun). Un al treilea motiv este ca ea va amplifica efectiv nivelul energetic, intrucat elibereaza parti blocate din voi insiva. Amintiti-va ca e nevoie de energie, ca sa inabusi ceva în plan psihic.

As vrea sa mai prezint cateva idei, inainte sa examinam Procesul în sine.

In primul rand, materia umbrei reprimate devine o stare care seamana cu o fiinta sau cu o entitate. E posibil sa comunici cu materia umbrei cuiva, de parca aceasta ar fi o fiinta constienta.

În al doilea rand, acceptarea umbrei cuiva nu inseamna neaparat acceptarea comportamentului acelei persoane (adica, daca vrei sa incetezi sa mai fumezi, acceptarea materiei umbrei tale, responsabila de abuzul de tutun, nu inseamna ca accepti fumatul). Ea inseamna, totusi, ca acceptati partea din voi care vrea sa fumeze.

Doar ca exemplu, oamenii fumeaza din multe cauze. Unii folosesc fumatul ca pe o ofranda ritualista adusa spiritului, cum se intampla in ceremoniile nativilor americani. Altii fumeaza ca sa isi reprime sentimente. Totul are de-a face cu intentia voastra. Pentru cei care vor sa isi reprime furia sau agitatia, tutunul este folosit uneori pentru ca el provoaca contractia capilarelor. Avand un flux sanguin scazut, poate exista o incetare temporara sau o diminuare a agitatiei. Sa spunem, deci, ca sunteti una dintre aceste persoane. Exista aici doua elemente: a) comportamentul de a aprinde efectiv tigara; si b) dorinta de o aprinde. Dorinta de a o aprinde vine dintr-o parte din voi care este stanjenita de aparitia anumitor sentimente. Aceasta parte incearca tot ce poate ca sa mentina aceste sentimente in taramul umbrei voastre, in afara luminii constientei de sine. Iar ea face asta pentru ca, la un nivel oarecare, ati ales sa negati aceste sentimente. Inculpatul nu este partea responsabila de efectuarea acestei actiuni (luarea unei tigarete). Ea pur si simplu incearca sa faca ceea ce voi vreti ca ea sa faca. Cu alte cuvinte, oricat de bizar este un comportament, partea responsibila de acel comportament incearca, intr-un fel, sa aiba grija de voi.

Aceste parti au un fel de viata psihica autonoma proprie. Dorinta lor este sa fie acceptate ca un aspect din noi, insa frica lor este ca noi le vom respinge. Ele au un motiv temenic pentru aceasta paranoia. Avem tendinta sa le consideram respingatoare, chiar daca ele fac doar ceea ce noi le cerem sa faca (sa reprime).

In noi exista o frica innascuta – si anume ca, daca acceptam o parte psihica din noi, vom fi legati de actiunile ei. Adevarul este ca, atunci cand acceptam o parte, ca fiind un aspect din noi insine, este eliberata o energie psihica ce amplifica constienta. Aceasta creste probabilitatea ca noi sa fim apti sa facem alegeri mai bune si mai creative pentru noi insine. Atunci cand ne re-cunoastem (ne reunim cu) o parte psihica, prin actiunea acceptarii de sine, exista fara indoiala o eliberare spontana de endorfine si de alti neurotransmitatori asociati starii de bine. Nota: Aceasta este o observatie teoretica, pe care am facuta de-a lungul anilor, cu privire la Procesul de auto-integrare. Nu stiu sa existe deocamdata cercetari care sa o valideze, insa oamenii declara mereu ca, dupa incheierea procesului, au un sentiment de bunastare si plenitudine. Prin urmare, presupun ca exista schimbari psihologice corespunzatoare. Cercetari viitoare vor dovedi sau vor infirma aceasta ipoteza – insa oricare ar fi cauza, oamenii se simt mai bine si mai conectati cu ei insisi, dupa ce parcurg procesul.

Procesul de auto-integrare

Atunci cand apare un sentiment neplacut, este momentul ideal sa parcurgeti Procesul, intrucat subiectul se afla chiar în prim planul constientei. Insa el poate fi parcurs, ori de cate ori cineva vrea sa schimbe un comportament.

Pentru a-l parcurge, exista cativa pasi.

Un lucru care diferentiaza acest proces, de multe alte exercitii auto-terapeutice, este lipsa de continut. Chiar nu ne intereseaza povestea motivului pentru care „il” facem si nici povestea „lui”. Pur si simplu, recunoastem partea (responsabila de „El”), ca pe un aspect din noi insine. Cu alte cuvinte, unicul scop este sa construim o punte intre nivelurile subconstiente si cele constiente ale constiintei, astfel incat sa putem deveni mai constienti din punct de vedere psihic.

1. Mai intai, atunci cand va simtiti suparati, localizati în corpul vostru locul în care pare sa se afle acea parte. Acest lucru ar putea parea ciudat, insa partea aceea va fi localizata undeva în corpul vostru. Uneori – chiar daca mult mai rar – partea s-ar putea afla în campul energetic din jurul corpului vostru. Aceasta zona va fi simtita diferit fata de restul corpului. Ea ar putea fi simtita total diferit, daca exista multa energie emotionala în jurul acelei parti – sau ar putea fi simtita subtil, daca exista mai putina energie în jurul ei. Insa va exista intotdeauna un fel de senzatie fizica, în locul în care este localizata acea parte.

2. În continuare, va concentrati atentia pe aceasta zona din corpul vostru si ii spuneti partii (în gand) ca o acceptati, ca pe un aspect din voi insiva. Asta e tot. Partea va va raspunde, printr-o senzatie; cu alte cuvinte, veti simti ca ceva se relaxeaza, se detaseaza sau se integreaza, daca partea va crede. Trebuie sa credeti ceea ce spuneti. Nu puteti pacali o parte si sa scapati nepedepsiti de ea. Partile stiu daca mintiti sau incercati sa le jucati o festa – si nu le place asta. Sa recapitulam un aspect important: nu ii spuneti partii ca ii acceptati comportamentul. Ii spuneti doar ca o acceptati. Ea exista (indiferent ca va place sau nu va place de ea). Si recunoasteti doar ca ea exista – si ca este o parte din voi.

3. Uneori exista alte parti carora nu le place ca acceptati o parte anume, cu care aveti necazuri. Aceste parti care obiecteaza au, de obicei, propriile intentii de a mentine lucrurile în situatia curenta. Unele parti pur si simplu nu vor ca lucrurile sa se schimbe. E posibil ca altora sa nu le placa, de exemplu, ca voi sa fiti mai sanatosi psihic. Incepe sa vi se para ca aveti un spectacol de circ in interior? Ei bine … aveti! Si oricine il are. Cel care aduce o diferenta intre un spectacol de calitate – în care toate partile lucreaza, mai mult sau mai putin impreuna – si haos, este Maestrul de manej. Si fireste ca voi sunteti Maestrul de manej al propriului circ. Unele dintre partile noastre sunt clovni; altele sunt acrobati curajosi la trapez; unele le dreseaza pe animalele salbatice; altele sunt hoti de buzunare, care se furiseaza în umbra, în spatele tribunelor. Acolo, in interior, exista o intreaga menajerie. Iar odata ce il recunoasteri pe unul dintre membrii circului, s-ar putea sa trebuiasca sa va infruntati cu altii. Strategia este, de fapt, foarte simpla. Oricarui lucru care apare în voi insiva, spuneti-i ca il acceptati, ca pe un aspect din voi insiva. Am intalnit oameni care au trebuit sa lucreze cu pana la noua parti – ca sa ajunga la un sentiment final de claritate sau integrare.

Acest proces duce la un sentiment mai intens de plenitudine personala, prin intermediul acceptarii partilor care, pana atunci, au fost respinse. Asa cum am spus mai devreme, el amplifica de asemenea energia psihica si constienţa.

De obicei, acest proces nu rezolva probleme – insa, avand o energie psihica si o conştienţă mai mare, problemele devin mai putin grave.

A ne intregi mai mult, prin recuperarea, din portiunile intunecate ale inconstientului nostru, a partilor din noi insine este o actiune sfanta. Spre exemplu, radacina cuvantului sfant, inseamna a intregi [in limba engleza, holy – sfant, sacru si whole – intreg. N.tr.]

Sunt de acord cu spusele lui Carl Jung – si anume, ca impacarea cu umbrele noastre colective este absolut obligatorie. Iar acest gen de efort psihologic ar putea fi una dintre cele mai sacre lucrari pe care o putem face în acest moment. Fie ca lumina propriei iluminari si compasiunea inimii voastre sa va calauzeasca in cautarea propriei plenitudini.

joi, 7 iulie 2011

O inima frumoasa


Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.

"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Sursa: seductiatrupului.ro

miercuri, 22 iunie 2011

Contraceptivele si menstruatia


Pentru femeile aflate în apropierea perioadei de menopauza, adjuvantele naturale menite sa mentina sau sa refaca echilibrul hormonal pot sa conduca la evitarea în mare masura a fenomenelor neplacute asociate acestei perioade. Mai multi medici americani au reusit sa surprinda câteva elemente importante ce trebuie sa fie cunoscute de femeile care se afla în aceasta etapa a vietii lor.
Sindromul premenstrual si menopauza sunt considerate în general un adevarat "blestem" al femeilor, dar de-a lungul experientei lor, colectivul de medici americani condusi de dr. Jeese Hanley a ajutat numeroase femei sa descopere ca pot trece de aceste momente dificile cu un minim de efecte neplacute, folosind în cea mai mare parte mijloace naturale de reechilibrare si, evitând pe cât posibil, anticonceptionalele, medicamentele hormonale cu administrare orala si interventiile chirurgicale.

O altfel de atentie asupra propriei persoane

Traim într-o societate în care cea mai mare parte a oamenilor nu acorda suficienta atentie lucrurilor pâna când ele nu ajung într-un stadiu critic. Acest aspect nu este, din pacate, doar o viziune pesimista si poate fi observat mai mult ca oriunde în domeniul întretinerii sanatatii. În mod specific, în ceea ce priveste sanatatea femeilor, se estimeaza ca mai mult de 50% dintre bolile grave cu care acestea se confrunta ar putea fi ameliorate si chiar prevenite printr-o atentie marita acordata unor semne simple si prin abordarea cu mai mare rapiditate a masurilor terapeutice. Din nestiinta sau din neglijenta, anumite tulburari sunt descoperite atunci când ele se afla deja într-un stadiu avansat, iar optiunile terapeutice ajung adesea sa fie limitate la interventia chirurgicala sau tratamente traumatizante pentru organism.

Boli cum ar fi fibroamele, chisturile, endometriozele sau cancerul pot fi prevenite macar într-o anumita masura printr-o atentie mai mare acordata unor factori ce tin de alimentatie, modul de viata si chiar în ce priveste utilizarea anumitor medicamente cu efecte hormonale. Anumite pozitii inconfortabile si daunatoare în timpul lucrului, derularea activitatilor zilnice în frig sau curent, ca si în alte conditii improprii, o alimentatie dezordonata, axata pe semipreparate sau grasimi animale, folosirea în mod excesiv si fara întelepciune a pilulelor anticonceptionale sau a altor medicamente cu rol hormonal sunt doar câtiva dintre factorii care pot genera tulburari de sanatate care se accentueaza cu trecerea timpului. Dintre acestea, folosirea gresita sau excesiva a anticonceptionalelor reprezinta un factor de risc mult mai mare decât am putea sa ne imaginam. Metodele moderne de tratament al bolilor ce apar la nivelul aparatului genital feminin constau cel mai adesea în medicamente hormonale sau interventii chirurgicale.

Anticonceptionalele - un subiect controversat
Nu sunt putine femeile ce folosesc frecvent pilulele contraceptive, pâna în perioada menopauzei. Multe femei devin aproape "dependente" de aceste medicamente. Tulburarea producerii firesti dehormoni, blocarea anumitor sentimente si a sensibilitatii specific feminine face ca, în cazul utilizarii excesive, anticonceptionalele sa constituie un fel de autodistrugere prin mijloace moderne care nu poate fi straina de aparitia a numeroase probleme de sanatate. Datorita continutului de hormoni sintetici, pilulele contraceptive inhiba activitatea normala a ovarelor. Ele au fost create initial ca o alternativa pentru contraceptie, evitându-se în mod aparent facil prin intermediul unor sarcini nedorite si implicit diminuându-se numarul avorturilor. Ulterior, datorita efectelor hormonale constatate, ele au fost tot mai mult recomandate chiar în tratamentul chisturilor ovariene, a tulburarilor de menopauza sau a altor actiuni specifice femeilor si chiar în tratamentul acneei. Cu toate acestea, efectele secundare ale anticonceptionalelor devin un semnal de alarma tot mai puternic, care nu mai poate fi neglijat. Aparitia prematura a menopauzei (uneori chiar cu 10 ani mai devreme!) la femeile care au folosit vreme îndelungata astfel de medicamente, slabirea rezistentei oaselor si instalarea timpurie a osteoporozei, aparitia tulburarilor cardiace grave si a problemelor circulatorii sunt câteva dintre fenomenele neplacute ce pot sa apara ca urmare a utilizarii inadecvate a acestor pilule.

Medicii americani insista ca în cazul femeilor care folosesc pilule contraceptive sa se consume suplimente alimentare bogate în complexul de vitamine B si antioxidanti (A, C, E). Pilulele cuhormoni sintetici pot consuma rezervele de vitamina B sau C din organism, fapt care poate duce la displazie cervicala (modificare de forma sau marime a celulelor) si poate predispune la aparitia cancerului de col uterin.

Histerectomia ca metoda radicala
Histerectomia este una din interventiile chirurgicale radicale, menita sa extraga partial sau total uterul si anexele lui, eliminând astfel problemele specifice acestor organe. Recomandata în special în cazuri de fibroame sau fibromatoze uterine, în cazuri de cancer de col sau în alte boli grave, aceasta operatie este totusi realizata uneori si în conditiile unor menstruatii foarte abundente, a hemoragiilor uterine persistente cu tendinta de cronicizare si în alte afectiuni care prezinta totusi alternative cu tratament. Aceasta interventie dura nu este însa de dorit decât în cazurile extreme, în care toate celelalte variante au fost epuizate, ea determinând ulterior alte serii de disfunctii în organism. Cu toate acestea, nu arareori o astfel de interventie este realizata fara prea mult discernamânt. Conform studiilor recente realizate în Statele Unite, se estimeaza ca aproximativ 30% din femeile americane fac o interventie de histerectomie pâna la vârsta de 60 de ani. În aceeasi tara, aproximativ 600.000 de histerectomii sunt facute anual, desi cel putin o treime din ele nu sunt necesare din punct de vedere medical. Medicina chineza, ca si alte terapii traditionale, considera uterul ca fiind sediul energiei si esentei feminine, de aceea este absolut necesar sa reconsideram pozitia noastra în ceea ce priveste sanatatea la acest nivel. Eliminarea uterului pe cale chirurgicala nu poate sa nu afecteze echilibrul energetic general al fiintei, vitalitatea, feminitatea acelei persoane si, bineînteles, sexualitatea.

Sindromul premenstrual si tratamentul pe baza de hormoni
Sindromul premenstrual este un sir de simptoame amplificate de catre un dezechilibru hormonal. Pentru o femeie cu adevarat sanatoasa, experienta menstruatiei nu este suparatoare din punct de vedere biochimic sau psihologic. Dar pentru a atinge o astfel de sanatate, trebuie sa fie eliminate efectele unei întregi serii de obstacole. Chimicalele existente din abundenta în mediul înconjurator (pesticide, ierbicide), anumiti aditivi alimentari sau alimente excesiv chimizate, odata ce patrund în corp afecteaza estrogenul si perturba delicatul echilibru hormonal.
Multe din problemele aparatului reproducator feminin, ce includ sângerari abundente, fibroame, boli de sân cum ar fi fibrochisturile, sindromul premenstrual, si alte simptoame ale menopauzei nu sunt cauzate de o deficienta de estrogen, ci mai degraba de un exces de estrogen si de o deficienta de progesteron.
Din pacate, nici la ora actuala nu sunt cunoscute în detaliu efectele dezechilibrului dintre cei doihormoni (estrogen si progesteron) si semnificatia lui. De aceea, femeile nu pot primi întotdeauna ajutorul de care au nevoie. Un astfel de exemplu este faptul ca unii medici superficiali recomanda imediat estrogen când pacienta începe sa se plânga de simptoame de premenopauza. Aceasta este o greseala în cazul lipsei unei analize hormonale. Fara a cunoaste nivelul hormonilor, în cazul unei anumite persoane este foarte dificil sa se dozeze cu precizie un astfel de tratament, fara riscul de a produce efecte negative. Bineînteles, o astfel de monitorizare hormonala necesita timp, aparatura si bani.
Estrogenul scade rareori în organism înainte de instalarea menopauzei si scade mai putin decât progesteronul. Administrarea pilulelor contraceptive perturba echilibrul estrogen/progesteron si face loc altor afectiuni. Ideea ca o femeie care ia estrogen va arata tânara pâna la adânci batrâneti este o iluzie periculoasa. Estrogenul poate determina retentia de lichide în organism, ceea ce duce la umflarea pielii si la cresterea în greutate. Excesul de apa poate fi retinut în sâni ceea ce duce în timp la lasarea lor si la pierdere fermitatii sau poate cauza o disfunctie a colonului, sânilor sau uterului.

Restabilirea nivelului de progesteron: o problema delicata

Scaderea nivelului de progesteron începând cu vârsta de 30 de ani este o tendinta generala pentru femeile din Occident. În aceste conditii, adesea se recomanda progestin sub forma unor produse chimice asemanatoare progesteronului. Dar produsele sintetice nu prezinta toate calitatile acestuia, cum ar fi stimularea cresterii tesutului osos, si prin acesta preîntâmpinarea osteoporozei. În loc de aceasta, ele prezinta efecte secundare negative cum ar fi retentia de apa, depresia, riscul crescut de formare a cheagurilor.
În cazul administrarii orale a pilulelor cuhormoni feminini, 90% dintre ei sunt distrusi de ficat si doar 10% ajung în fluxul sanguin. Încarcarea astfel a ficatului si a vezicii biliare creste riscul aparitiei calculozei biliare si în general a maladiilor hepato-biliare.
Un alt preparat hormonal, Premarin, îsi trage numele de la urina de iapa gestanta (pregnant mare`s urine) din care s-au extras si distilat hormoni estrogeni chimici pentru tratamentul femeilor. Din cei aproximativ 12 estrogeni din urina de cal, doar 2 se potrivesc exact cu hormonii feminini. În cei 40 de ani de când acest medicament a fost prescris, nu a existat o testare adecvata asupra celorlalti 10 hormoni. Exista marturii care suspecteaza acest preparat de cresterea riscului de cancer la femei. si daca acest lucru nu este de ajuns, merita sa stiti faptul ca la multe dintre femeile care iau Premarin NU se constata disparitia bufeurilor, simptom pentru care este în general administrat. O alta alternativa medicala este testosteronul care este administrat femeilor sub forma de preparate farmaceutice cum ar fi Estratastul. Acesta contine metil-testosteron, cunoscut pentru faptul ca produce leziuni ale inimii si ficatului. Unele produse sunt chimic modificate din ratiuni ce tin de patentare, rezultatul fiind acela ca ele nu mai corespund progesteronului uman. De aceea ele perturba echilibrul hormonal natural si produc efecte secundare distructive, pe lânga faptul ca nu îndeplinesc functia naturala cea mai importanta a progesteronului, aceea de a stimula densitatea masei osoase. În concluzie, în multe situatii aceste produse medicamentoase hormonale produc prejudicii pe termen lung starii de sanatate a femeilor. Principalul factor negativ este incompatibilitatea hormonilor sintetici si/sau animali cu cei umani, substitutia pe care o fac fiind un proces rigid care blocheaza finele mecanisme de reglare naturala endocrina.

Riscurile utilizarii anticonceptionalelor
Prezentam în continuare câteva argumente în favoarea evitarii utilizarii anticonceptionalelor, extrase din mai multe reviste de specialitate care si-au câstigat de-a lungul timpului un veritabil renume în ceea ce priveste acuratetea datelor prezentate.

"Pilula" afecteaza densitate osoasa
Într-un studiu comparativ, realizat pe doua grupuri de femei tinere, s-a constatat ca modul de structurare a oaselor, în special din punctul de vedere al densitatii acestora, poate sa difere considerabil ca urmare a utilizarii pilulelor anticonceptionale. În conditiile realizarii de exercitii fizice regulate de catre ambele grupuri de femei si a unei alimentatii normale, s-a remarcat ca femeile din grupul care utiliza constant anticonceptionale au o densitate osoasa mai redusa comparativ cu femeile care nu apeleaza la aceste medicamente. Studiul a descoperit ca yoga si exercitiile fizice, realizate regulat pentru un interval de doi ani, au avut drept efect întarirea oaselor la femeile cu vârste între 18-31 de ani, efect care nu a aparut daca s-a utilizat pilula anticonceptionala". (Medicine and Science in Sports and Gymnastics, 2001)

Folosirea anticonceptionalelor orale nu numai ca nu protejeaza împotriva fracturilor osoase, ci chiar creste riscul aparitiei fracturilor cu peste 20% comparativ cu femeile care nu au folosit vreodata anticonceptionale orale. Pentru toate tipurile de fracturi osoase, realizatorii studiului au descoperit ca riscul de aparitie a acestora a fost cu 20% mai mare la femeile care au folosit contraceptive orale pe un interval de minim 25 de luni fata de femeile care n-au folosit vreodata contraceptive orale. Printre femeile care au folosit contraceptive orale curent sau mai frecvent în ultimele 12 luni, riscul a fost cu 30% mai mare. (Contraception, iulie 1998)

Anticonceptionalele cresc riscul formarii cheagurilor de sânge
"Contraceptivele orale din ce-a de a treia generatie sunt în strânsa legatura cu cresterea factorului de coagulare a sângelui, ceea ce duce la dublarea riscului formarii cheagurilor sanguine cu potential fatal". În conformitate cu cercetarile realizate la Facultatea de Medicina din Boston, Massachusetts, contraceptivele orale ce contin desogestrel sau gestoden cresc riscul formarii cheagurilor sanguine de 2,3 ori mai mult fata de vechile contraceptive ce contineau levonorgestrel. Evidentierea acestor fenomene a încurajat si alte cercetari asupra pericolului potential al utilizarii pilulelor de generatia a treia. Studiile care au generat o anumita panica în 1995 în privinta folosirii acestui tip de medicamente hormonale foarte puternice au condus la diminuarea recomandarii acestora de catre medici si farmacisti. Astfel, în urma acestei atentionari, numarul femeilor care foloseau pilule de a treia generatie, a scazut cu aproape 80%. Cercetatorii au estimat ca daca femeile nu si-ar fi schimbat optiunea dupa aceasta atentionare, cazurile de accidente vasculare, unele cu efecte fatale, ar fi crescut în urmatorul an cu 25%.
Într-un raspuns la acest studiu, dr. Anthony Griffitus a specificat ca pilulele din a treia generatie pot fi de folos femeilor care se confrunta cu unele boli dificile, ca în cazul celor ce sufera din cauza efectelor androgenice ale sindromului bolii ovariene polichiste. Femeile cu risc crescut de boli cardiace ar fi cel mai bine sa se fereasca de pilulele cu levonorgestrel care pot reduce nivelele colesterolului HDL, cardioprotector." (English Medical Journal, 11 nov. 2000)

Anticonceptionalele cresc riscul de transmitere a HIV
Studii recente au confirmat faptul ca femeile contaminate cu HIV care au folosit anticonceptionale sunt mult mai expuse (fata de alte femei infectate cu HIV) sa prezinte virusul detectabil în colul uterin sau vagin. Se stie deja faptul ca alti factori suplimentari de risc pentru transmiterea virusului includ carentele de vitamina A, infectiile gonoreice sau cu diferite ciuperci. Transmiterea heterosexuala a HIV este modul predominant de infectare în rândul adultilor. Dintre copiii care ajung sa fie infectati cu HIV prin transmitere de la mama, se estimeaza ca în aproximativ 60-80% dintre cazuri infectarea se produce în timpul nasterii.
Nu este clar de ce anticonceptionalele, care contin estrogen si progesteron sintetic, cresc transmiterea HIV din tractul genital. Este posibil ca hormonii sa influenteze functionarea sistemului imun sau ca ei sa modifice anumiti parametri locali din vagin, cum ar fi o îngrosare a mucusului cervixului care poate conduce la o crestere a posibilitatii de transmitere a virusului. Cât despre vitamina A, se stie ca ea are un rol central în mentinerea suprafetei epiteliale si a functionarii normale a sistemului imun. (Lancet, 1997)

farm. Anca Staneasa


Alimente contra durerii

Zaharul este un "amplificator" al durerii!
Cercetatorii de le Veterans Administration Medical Center din Minneapolis au testat efectele zaharului asupra unui grup de barbati tineri. Experimentul a decurs astfel: mai întâi, cercetatorii au atasat câtiva electrozi fiecaruia dintre participantii la experiment, într-o zona sensibila la durere - între degetele mâinii. Au conectat acesti electrozi la un stimulator electronic si au crescut gradat voltajul curentului indus astfel pâna când durerea ajungea la limita de toleranta. Dupa acest experiment, participantii au consumat o doza de apa cu zahar si testul a fost reluat. Rezultatul a fost surprinzator: rezistenta la durere era în aceasta situatie foarte mult diminuata. Un efect similar de rezistenta mult mai redusa la durere a putut fi constata ulterior si în cazul persoanelor care sufera de diabet si care au astfel o cantitate crescuta de zahar în sânge.
Atât datorita efectelor asupra durerii, cât si datorita unei serii întregi de reactii nocive pe care le declaseaza în organism, zaharul trebuie sa fie evitat în mod special în comitiile unor tulburari grave ale starii de sanatate. În boli cum ar fi psoriazisul, artritele si reumatismul, afectiunile digestive (gastrita, ulcer etc.) si hepatice (congestiile hepatice), cistitele, bolile de piele în general, zaharul alb trebuie sa fie ferm evitat si eventual sa fie înlocuit cu miere de albine în doze moderate.

Durerile menstruale si sindromul premestrual
Un studiu realizat în Statele Unite în perioada 2000-2002 de o comisie medicala condusa de dr. Neal Barnard a analizat efectele alimentatiei asupra unui grup de 33 de femei cu vârste cuprinse între 22 si 48 de ani, în ceea ce priveste influenta asupra menstruatiei. Rezultatele cele mai spectaculoase au fost obtinute în urma unei diete vegetariene, bazata pe legume, zarzavaturi, cereale si fructe, fara restrictii cantitative. Toate produsele animale au fost evitate pentru o perioada de 2 luni si de asemenea au fost excluse complet din alimentatie prajelile, oleaginoasele, maslinele, pastrând în dieta un procent de grasimi de numai 10%. Efectele constatate au fost extrem de încurajatoare: pe lânga o diminuare considerabila a durerilor menstruale, durata menstruatiei s-a redus de la o medie de 4 zile la o valoare medie de 3 zile. Suplimentar, participantele la acest studiu au constatat disparitia aproape completa a simptoamelor neplacute ce precedau menstruatia, precum si îmbunatatirea puterii de concentrare si a nivelului global deenergie. Aceasta alimentatie este sugerata femeilor, daca nu pe termen lung, cel putin în
perioada ce precede aparitia menstruatiei.

Sursa: seductiatrupului.ro

luni, 20 iunie 2011

Adevarata libertate este spirituala


Adevarata libertate nu are nimic de a face cu lumea exterioara. Adevarata libertate nu este politica, nu este economica; este spirituala. Libertatea politica iti poate fi furata in orice moment; libertatea economica poate disparea ca un strop de roua in soarele diminetii. Ele nu sunt in mainile tale, si ceea ce nu este in mainile tale nu se poate numi libertate adevarata. Adevarata libertate este intotdeauna spirituala. Ea are de a face cu forul cel mai profund al fiintei tale, care nu poate fi pus in lanturi, care nu poate fi incatusat, care nu poate fi inchis in puscarie. Care este, exact, substanta cea mai profunda a libertatii? -Sa fii liber de trecut, sa fii liber de viitor. Sa nu ai amintiri care te leaga de trecut, care te trag mereu inapoi- este ceva impotriva firii; nimic nu merge inapoi. Si libertatea ta este si de imaginatie, dorinta, nazuita- ele te trag catre viitor. Nu exista nici trecut, nici viitor. Tot ce ai in mainile tale este prezentul. Si acela care traieste in prezent, neimpotrivat de trecut si viitor, cunoaste gustul libertatii. Nu exista lanturi- lanturi ale aminitirilor,lanturi ale dorintelor. Acestea sunt adevaratele lanturi care iti leaga sufletul si nu te lasa niciodata sa traiesti clipa, care este a ta. Prezentul este unica realitate existenta. Viitorul este imaginatia ta, iar trecutul amintirea ta. Ele nu exista. Ce exista este clipa prezenta. Sa fii pe deplin vigilent in prezent, sa iti aduni cunostiinta din trecut si viitor si sa concentrezi in prezent inseamna sa cunosti gustul libertatii. Daca toata ziua esti tulburat si ingrijorat, sau dornic si ahtiat, si te simti frustat, noptile tale vor fi un cosmar. Daca traiesti fiecare clipa in totalitatea ei,cu intensitate, cu toata fiinta ta, noptile iti vor fi calme si linistite, relaxate si impacate. Nici macar un vis nu te poate tulbura, pentru ca visele vin dintr-o viata neimplinita, dintr-o viata reprimata. Nu iti trata asa-zisa viata cu superficialitate. Aceasta nu este viata deloc. Trebuie sa parcurgi o revolutie; si aceasta revolutie nu are nimic de a face cu nicio politica, cu nicio economie. Are de a face cu spiritualitatea ta, si cu o constietizare -atunci cand strafundul fiintei tale este plin de lumina, lumina ta exterioara incepe si ea sa reflecte acest fapt. Fiindu-ti vechi- si vechi tovarasi- vechiile obiceiuri vor incerca in repetate randuri sa iti fure libertatea. Dar trebuie sa fii mereu constient sa le transcezi. Trebuie sa le obeservi cum vin si sa le spui adio pentru totdeauna. Atunci, ajungi dintr-o data sa fii parte din acesti copaci frumosi...cu trandafiri frumosi,cu stele marete- toate sunt libere. Nu exista sclavie in lume, ci doar in om. Si nu este greu sa scapi de ea. Problema nu este ca sclavia se agata de tine. Realitatea este ca tu te agati de scalvie. Lanturile tale sunt raspunderea ta. Tu le-ai acceptat; ele sunt acolo. In deplina constienta, spune-le: "Adio, demult sunteti cu mine. Ajunge, ne despartim." Simpla constienta este necesara pentru a-ti aduce libertatea, dar exista grupuri interesate ca tu te agati de sclavia ta. A sti inseamna a fi liber,liber de toate inchisorile; ale trupului, ale mintii, care exista in afara ta. Pur si simplu traieste-ti viata ca pe o enorma bucurie si sarbatoare, ca pe un dar al Firii. Danseaza cu copacii in soare, in ploaie, in vant. Nici copacii nu au vreo scriptura, nici animalele nu au vreo scriptura; nici stelele nu au vreo scriptura, si nu au nici sfinti. Cu exceptia omului, nimeni nu este obsedat de morti. Aceasta obsesie o consider una dintre cele mai mari greseli comise de-a lungul mileniilor. A sosit momentul sa se termine complet cu ea. Te temi atat de mult sa comiti greseli...pentru ca, daca esti liber,fireste ca vei comite multe greseli, dar nu repeta aceeasi gresala. Astfel devine omul intelept. Astfel devine omul individ, mandru ca cedrul ce se intinde spre cer, sper stele. Osho

joi, 9 iunie 2011

Adevarul despre nasterea naturala fara dureri


Un salon alb, puternicul miros de spital, cativa medici, agitatia asistentelor. In mijloc un pat din care se aud gemetele de durere tot mai intense ale viitoarei mame... Am fost invatati ca toate femeile trebuie sa treaca prin aceasta experienta, ca pentru a trai fericirea de a tine in brate mult doritul copil trebuie sa parcurga testul terifiant al suferintei si fricii. Aceasta idee ne impregneaza uneori atat de mult mintea incat ajungem sa ignoram ca suntem printre putinele fiinte de pe aceasta planeta care au ajuns sa traiasca acest moment sacru si plin de simplitate intr-un mod denaturat, dominat de teama si suferinta. Este insa aceasta singura cale de a deschide drumul catre viata al unui nou suflet? Cercetarile moderne, ca si traditiile medicale stravechi, ofera o perspectiva pe cat de ignorata pe atat de surprinzatoare: momentul nasterii poate fi nu numai lipsit de suferinta si durere, ci chiar plin de o fericire coplesitoare, ca un adevarat miracol al existentei umane.

Fiecare dintre noi a venit in aceasta lume intr-un moment incarcat de sperante, iubire, fericire, sacru, dar si uneori de teama si durere. Fiecare dintre noi a trecut de la imbratisarea ocrotitoare a pantecului matern la imbratisarea Lumii, prinzand astfel capatul unui nou fir al existentei in aceasta lume. La fel ca si momentul mortii, momentul nasterii este incarcat de o semnificatie profunda pentru toti cei care participa la el direct sau indirect. El ne deschide ochii, daca suntem suficient de atenti, catre acel mister de dincolo de existenta banala, catre perceperea adevaratului miracol de care aceasta lume este permanent impregnata, catre legatura inefabila dintre aceasta lume a materiei si cea a spiritului fara de care viata nu poate exista.

Multi dintre cei care au ajutat in mod direct nasterile sau au asistat la ele au putut sa remarca de altfel faptul ca momentul venirii pe lume a unui copil are fara indoiala ceva fascinant, magic si miraculos in acelasi timp.

Putini sunt cei care stiu insa ca exista femei (nu putine) care nu numai ca nu se confrunta cu durerile acute ale nasterii, ci sunt capabile sa prinda singure trupul firav al bebelusului si sa il ajute in mod direct sa ia primul contact cu lumea.

Pentru cei care au fost crescuti in ideea ca nasterea este un proces dureros si periculos, acest lucru poate sa para o nebunie. Cu toate acestea, sunt tot mai multe femeile care prefera sa apeleze la metode speciale de antrenament natural care sa permita o nastere nedureroasa, fie ca e vorba de binecunoscutele exercitii ale metodei Lamaze, de nasterea sub apa, de metodele yoghine sau de alte numeroase modalitati reunite generic sub denumirea de “nastere naturala”.

Nasterea naturala

Medicul si scriitorul englez Grantly Dick-Read a fost printre primii dintre cei ce au deschis o noua perspectiva asupra nasterii ca un proces plin de frumusete si lipsit de pericole.

Dick-Read a scris si a practicat medicina in prima jumatate a secolului 20, fiind cunoscut ca parintele nasterii naturale. El si-a bazat intregul sistem pe credinta in existenta unei constiinte superioare, divine, plina de armonie si intelepciune, prezenta atat in, cat si dincolo de toate formele de viata. Aceasta constiinta profunda din noi stie perfect modul in care poate sa formeze un copil in pantecele mamei, fara a avea nevoie de asistenta noastra constienta. Nu e nevoie sa participam constient la complexele procese de dezvoltare ale fiecarei parti ale embrionului; nu e nevoie sa constientizam dezvoltarea degetelor, urechilor sau ochilor micului bebelus, pentru ca ele sa apara... Este suficient ca pur si simplu sa avem incredere in faptul ca atat timp cat respiram aer curat, facem exercitii fizice adecvate, atata timp cat gandurile si sentimentele noastre sunt adecvate, avem un camin potrivit si consumam o hrana curata, in fiinta noastra va creste si se va dezvolta o fiinta umana complet inzestrata.

Si pentru ca Natura si Dumnezeu duc intotdeauna la indeplinire cu o maxima eficienta ceea ce incep, putem avea deplina incredere ca acelasi mecanism impecabil va functiona si in momentul nasterii. Cu alte cuvinte, este necesar sa avem incredere deplina ca atata timp cat Natura a actionat coerent in fiinta noastra pe parcursul celor 9 luni, nu vom fi abandonate brusc tocmai in momentul nasterii. Exista un mecanism natural, cu care sunt inzestrate toate fiintele vii si cu atat mai mult noi, femeile, mecanism care poate face ca bebelusul sa fie adus pe lume cu un foarte mic efort din partea noastra.

Acest mecanism face ca in lumea animala, orice mama sa cunoasca instinctiv felul in care trebuie sa actioneze pentru a da nastere puiului, acest proces realizandu-se in singuratate, fara ajutor exterior si neinsotit de dureri foarte mari. Cum este posibil atunci ca tocmai in cazul fiintei umane, inzestrate cu facultati superioare de intelegere si simtire, sa apara un proces mult mai dificil decat in cazul fiintelor situate mai jos pe aceasta scara evolutiva? Raspunsul tine tocmai de existenta mintii care poate fi pentru noi cel mai bun prieten sau...cel mai mare dusman.

Impulsul de tip “lupta sau fugi”

Problema care apare in cursul unei nasteri obisnuite este existenta a „ceva” mult mai puternic decat mecanismul instinctiv natural, „ceva” care il inhiba aproape complet. Acest „ceva” este cunoscut in psihologie ca reactia de tip „lupta sau fugi” si este o urmare a interventiei mintii.

Dr. Dick-Read explica acest fenomen astfel: cand unei femei i se face teama o data cu apropierea momentului nasterii, corpul ei primeste mesaje de pericol si reactioneaza conform impulsului de lupta sau fuga, odata cu secretia abundenta a hormonului adrenalina in sange. Acesta face ca mai ales membrele sa fie irigate instantaneu cu sange si oxigen din abundenta, pentru a da posibilitatea organismului sa faca fata potentialului pericol prin lupta sau prin fuga. Pentru aceasta, sangele si oxigenul sunt extrase din alte organe pe care corpul le considera neesentiale pentru acest tip de reactie. Tocmai de aceea multi dintre oameni se albesc la fata atunci cand le este teama – corpul presupune ca muschii picioarelor si bratelor noastre au mai mare nevoie de oxigen si de irigare sanguina decat fata.

Din nefericire, atunci cand apare o astfel de reactie declansata de teama, uterul este considerat de catre corp un organ neesential. Potrivit lui Dick-Read, uterul unei femei care traieste o stare intensa de teama in timpul nasterii, este aproape complet neirigat.

Din cauza acestei lipse de „combustibil” – sange si oxigen – el nu poate functiona in mod corect, ceea ce face ca intregul proces al nasterii sa devina mult mai dificil si dureros decat ar fi necesar in mod normal.

Multe dintre femeile care au dat nastere mai multor copii au putut constata ca dupa o prima experienta marcata de teama si uneori de dificultati, urmatoarele nasteri au decurs intr-un mod mult mai natural, ca urmare a diminuarii temerilor si a unei mult mai mari relaxari. Dr. Jan Fletcher, intr-un articol publicat in revista “Mothering” afirma, citand din experienta proprie: “am fost invatate ca nasterea trebuie sa fie foarte dureroasa si atunci corpul nu face decat sa raspunda cu promptitudine acestor asteptari ale noastre. Dupa o prima experienta traumatizanta, dominata de spaime si petrecuta in mijlocul halatelor albe si a figurilor necunoscute care strigau cu putere “Impinge!”, experienta care s-a soldat si cu o fractura a osului bazinului, mi-am dat seama ca procesul nasterii trebuie sa se poata derula si altfel. La urmatoarea nastere, mi-am spus ca nu o sa mai ascult decat de propriul corp, incredintandu-ma in totalitate puterii Naturii si lui Dumnezeu. Atunci cand frica a fost inlocuita de calm si incredere, nu a ramas decat o usoara senzatie de durere sporadica, contractiile au devenit usoare, ca un flux al valurilor unui ocean, iar momentele de relaxare erau marcate de intense stari de fericire si de cele mai puternice stari de orgasm pe care le-am trait vreodata.”

In viziunea dr. Dick-Read si altor practicanti ai nasterii naturale, principalii factori declansatori ai durerilor intense ale nasterii sunt frica si incapacitatea de a ne relaxa.

O cauza “moderna”

Asa cum am aratat, nasterea ar trebui sa constituie in mod normal in majoritatea cazurilor un proces natural si neinsotit de dureri prea mari. Dar aparitia durerii intense la nastere nu a fost un fenomen constant de-a lungul timpului. O analiza retrospectiva arata ca in anumite perioade si zone ale globului acest proces se derula intr-un mod cu mult mai natural si firesc. Mai multe scrieri din anii 1800 mentioneaza femei din zona marii Britanii si Italiei care nasteau cu foarte mare usurinta si fara nici un fel de dificultati; de asemenea se cunoaste faptul ca mai ales in Orient (in special in India) erau folosite metode simple care faceau ca nasterea sa fie naturala si lipsita de complicatii inca de acum 3 secole! O data cu “evolutia” in Occident a mentalitatii potrivita careia sexualitatea este ceva rusinos, o data cu indepartarea de propriul corp si ignorarea necesitatilor lui, femeia a inceput sa resimta tot mai mult nasterea ca pe o adevarata incercare ce necesita un efort considerabil si astfel a aparut frica. Mentalitatea gregara care nu integra sexualitatea si fenomenul maternitatii intr-o maniera fireasca si profund umana a proliferat si a creat un puternic curent subconstient, o obisnuinta pe care bunicii si apoi mamele noastre au perpetuat-o transmitandu-ne-o noua ca fiind singurul mod de a da nastere copiilor.

In plus, tehnologizarea interventiilor medicale, apelarea in exces la medicamente pentru reducerea durerilor, ca si ambianta nu tocmai linistita din majoritatea spitalelor si maternitatilor, sunt factori care au ajuns la randul lor sa obstructioneze intrucatva derularea normala a unui proces atat de delicat si intim, care are loc in intreaga lume vie fara interventia specialistilor. Aceasta afirmatie nu cauta in nici un caz sa diminueze importanta asistentei medicale, dar sugereaza ca aceasta sa nu se faca in detrimentul contactului profund uman si natural cu mama in devenire.

Depasirea temerilor

Solutia pe care a oferit-o Dick-Read in cartea sa de referinta, “Sa nasti fara frica”, este dubla: pe de-o parte este necesar ca femeile sa invete din timp sa isi controleze starea emotionala si sa elimine teama, iar pe de alta parte medicii nu trebuie sa intervina excesiv, intr-un mod care poate fi uneori traumatizant.

;

In timpul nasterii naturale, femeile nu au nevoie in general sa fie supuse la presiuni suplimentare din exterior si nici sa li se administreze medicamente in exces (cu exceptia cazurilor complicate unde este necesar acest tip de interventie).

In schimb, ele au nevoie sa fie incurajate cu mult calm sau pur si simplu sa fie lasate in pace, astfel incat Natura sa poata sa lucreze nestingherita. Animalele inteleg in mod intuitiv acest lucru si tocmai de aceea ele cauta singuratatea si se izoleaza atunci cand nasc. Interventiile exterioare neinspirate pot mai mult sa incurce decat sa usureze starea celei care naste.

Intrebarea fireasca este insa cum putem sa amplificam in noi aceasta stare de incredere si siguranta, in asa fel incat teama sa nu mai apara? Raspunsul nu este unic, exista mai multe metode eficiente in acest sens, care trebuie insa sa fie practicate din timp, asa cum va fi descris in continuare.

Metode practice ce pot ajuta nasterea naturala

1. Fara teama si plina de fericire

Amplificarea unei stari interioare care sa fie eficienta in momentul nasterii este bine sa fie aidoma cultivarii atente a unei plante de apartament. Asa cum o planta trebuie ingrijita si udata zilnic pentru a creste mai puternica, in mod similar este necesar ca pentru dobandirea unei stari benefice stabile ea sa fie chemata si amplificata zilnic, constant. Iata cateva dintre atitudinile ce pot si trebuie sa fie cultivate cu usurinta de catre viitoarele mame:

a. “Ascultarea” corpului – inca de la inceputul sarcinii, corpul transmite necesitatile sale sub forma diferitelor impulsuri legate de hrana, relaxare, somn, intr-un mod diferit fata de cel obisnuit. Nevoia brusca pentru anumite alimente, schimbarea programului de viata reprezinta impulsuri care traduc necesitati ale copilului in formare. Acest proces de “ascultare interioara” nu trebuie insa sa se opreasca doar aici! Momentul nasterii este punctul culminant in care aceasta capacitate de ascultare a Naturii care actioneaza in fiinta mamei isi arata cu adevarat roadele. Acest moment presupune o atitudine plina de atentie si constienta a mamei in sensul ascultarii atente a semnalelor ce provin din organism si nicidecum o stare de abandon pasiv sau de semiconstienta, asa cum adesea se poate produce. Astfel, o mama va putea sti chiar in momentul nasterii daca are nevoie de liniste si singuratate, cand este cazul sa ajute iesirea copilului (printr-o usoara impingere) si cand sa se relaxeze, cand si cum sa respire. Conditia esentiala este insa aceasta capacitate de interiorizare, de liniste interioara, de punere intr-un acord firesc si plin de afectivitate cu ritmul natural care ii strabate atunci corpul. Pe cat de simpla este aceasta metoda pe atat de eficienta se poate dovedi in practica.

b. Abandonul – este una dintre starile fundamentale ce permite o nastere usoara. Ea se refera in primul rand la capacitatea de a lasa natura sa se manifeste liber in corpul nostru, mai ales o data cu aparitia primelor contractii, la trairea deplin constienta a senzatiilor care apar, lasand corpul sa raspunda in mod liber acestor impulsuri. Abandonul nu presupune nici pe departe o stare pasiva, ci reprezinta o stare de depasire a oricaror retineri sau inhibitii, a prejudecatilor sau ideilor preconcepute legate de “cum va fi”. Stergeti din minte orice idee predefinita si fiti gata sa raspundeti felului in care natura interioara va dicteaza. Femeile care au trait o astfel de stare de abandon relateaza faptul ca atunci poate sa apara nevoia de a se misca intr-un anumit fel, de a rade sau de a plange, de a scoate anumite sunete sau de a pastra o liniste profunda, uneori chiar nevoia de a adormi pentru cateva secunde. Dand frau liber acestor impulsuri naturale benefice, neobstructionandu-le prin zeci de metode citite sau sugerate, dar care nu intotdeauna sunt in acord cu starea de moment a mamei, procesul nasterii poate deveni o sursa a unei experiente libere si pline de fericire.

c. Iubirea si comunicarea – amplificate spontan in perioada maternitatii, aceste trairi trebuie sa fie mai mult orientate asupra fatului. Aceste trairi trebuie sa fie concretizate prin mijloace simple, vorbind cu copilasul in formare, fara temeri sau inhibitii, ascultand impreuna cu el muzica simfonica sau cu caracter linistitor, mangaindu-l chiar si numai in imaginatie si cautand sa il simtim cu cat mai multa dragoste. Aceste atitudini nu trebuie sa va para nefiresti sau inutile pentru ca nu trebuie sa uitam nici un moment ca fiinta din pantecele nostru nu este nici pe departe doar un corp care vegeteaza, ci ea reactioneaza si raspunde aproape instantaneu la stimulii din exterior. Fatul se impregneaza puternic cu toate aceste stari si trairi pe care le orientam asupra lui si care ii pot marca ulterior viata intr-un mod profund benefic. Tot ceea ce mama traieste sau simte influenteaza intr-o anumita maniera copilul. Starile ei de fericire, de bucurie si de dragoste intensa fata de fiinta iubita au in aceasta directie o importanta covarsitoare pentru o crestere armonioasa si lipsita de agitatie a acestuia.

d. Credinta – este metoda forte de eliminare a fricii si temerilor, cu conditia sa nu fie dogmatica sau imaginara. Este vorba de credinta vie, autentica, simtita in inima, care se orienteaza spre Dumnezeu, cel care in ultima instanta face posibil miracolul nasterii. Rugaciunea sincera realizata de mai multe ori pe parcursul zilei, orientarea mintii si a sufletului catre aspectele spirituale ale existentei sunt cele mai puternice resorturi care pot sa confere, ca urmare a raspunsului divin care va fi resimtit treptat, un sentiment de siguranta si certitudine, de ajutor, care nu este comparabil cu nici o alta stare interioara sau metoda exterioara. Traditiile spirituale considera ca atat perioada sarcinii, cat si momentul nasterii sunt atent supravegheate de entitatile de lumina (ingeri) care isi pot manifesta insa ajutorul in masura in care acesta este invocat.

e. Linistea profunda – modalitatile de relaxare si meditatie, plimbarile in natura, de dorit chiar pe malul apelor linistite, precum si tot ceea ce amplifica relaxarea si linistea sunt conditii favorabile in mod egal pentru mama si copil. Se recomanda chiar cu mai multe luni inainte de nastere practicarea inotului si a miscarilor fizice usoare in aer liber.

2. Relaxarea profunda

Relaxarea corporala profunda este una dintre practicile de foarte mare importanta ce trebuie sa fie aplicata inca din primele luni ale sarcinii. Efectele acestui procedeu sunt remarcabile atat in ceea ce priveste starea fiziologica a mamei si a copilului cat si pentru inducerea cu o mare eficienta a unui sentiment de linistire si siguranta emotionala. In aceasta directie, Edmund Jacobson, renumit in intreaga lume drept creatorul tehnicii de relaxare progresiva (pe care traditia yoga o cunostea de mii de ani) afirma: “atunci cand corpul este perfect relaxat, mintea devine linistita; starea de anxietate este incompatibila cu relaxarea musculara profunda”. Orice stare de tensiune emotionala sau mentala, grijile, preocuparile, stresurile, tind sa se reflecte la nivelul corpului sub forma diferitelor incordari sau stari de tensiune musculara. Cu exceptia cazurilor foarte accentuate, aceste stari de incordare sunt greu de sesizat in fluxul vietii obisnuite, cu exceptia situatiei in care ne propunem ferm sa ne constientizam starea corporala. Practica zilnica a relaxarii profunde este de natura, chiar si numai ea singura, sa ne creeze un fundal de calm profund interior si incredere in sine, de absenta a temerilor si grijilor inutile care ne macina in mod ascuns resursele interioare.

Valoarea practicii consecvente a acestei metode in ceea ce priveste usurarea nasterii consta in crearea unei usurinte remarcabile de a constientiza si relaxa diferitele grupe musculare, chiar si in momente marcate de o tensiune mai mare, precum si posibilitatea decontractarii rapide in sfera organica si emotionala.

Modul de realizare a relaxarii profunde

Ne vom aseza pe un fotoliu comod, sau cel mai bine intinse la sol pe o patura groasa. Vom alege de preferinta o camera cat mai linistita in care sa nu fim deranjate. Ne relaxam foarte bine intregul corp pana cand il simtim greu si moale, intocmai ca o haina abandonata la sol. Simultan cautam sa eliminam din minte orice preocupari sau griji, abandonandu-ne starii placute de liniste care se instaleaza. In acest moment suntem pregatite sa incepem realizarea relaxarii constiente a diferitelor grupe musculare. Procesul atentiei este aici foarte important. Ne vom orienta atentia in ordinea descrisa in continuare asupra diferitelor grupe musculare, persistand asupra fiecarei zone in parte pana simtim accentuat senzatia de greutate, de incalzire si chiar de usoare vibratii. Vom relaxa astfel mai intai piciorul stang de jos in sus (degetele de la picioare, laba piciorului, muschii gambei, muschii coapsei) apoi piciorul drept, in aceeasi maniera. Urcam gradat si relaxam bratul stang (degetele, palma, antebratul, bratul, umarul), bratul drept, muschii feselor, ai bazinului, musculatura perineului si muschii sexuali (se va insista asupra acestor zone), muschii abdominali, ai spatelui (de jos in sus), ai cefei si gatului, muschii pieptului, ai fetei. In final percepem relaxarea deplina si profunda a intregului corp, starea placuta de liniste si calm care se instaleaza, sentimentul euforic de dilatare si cuprindere. Vom cauta sa simtim cat mai clar cum aceasta stare de destindere si euforie este transferata si fatului, imbogatindu-l cu aceste calitati si ajutandu-l pentru o dezvoltare cat mai armonioasa.

3. Posturile corporale din Hatha-yoga

Sunt printre cele mai eficiente metode care antreneaza simultan corpul psihicul si mintea creand o stare unica in intreaga fiinta. Acest tip de metode au marele avantaj ca mentin in forma trupul chiar si in conditia in care se realizeaza anumite pozitii statice, fiind recomandat sa fie realizate pana in apropierea momentului nasterii.

Nasterea ca extaz

Ne aflam intr-o perioada in care omenirea este tot mai acerb cuprinsa de viteza, tehnologie si afaceri. Simultan insa rabufneste tot mai adesea nevoia imperioasa de traire sufleteasca autentica, de experimentare directa si profunda a iubirii si a realitatilor spirituale. Si in ceea ce priveste nasterea naturala tot mai multe dintre lucrarile recente aparute in Occident recunosc prin numeroasele relatari si descrieri ale momentului nasterii existenta unor fenomene cu totul exceptionale pentru viata femeii. Aceasta nu numai din prisma aducerii pe lume a copilului dorit, ci dintr-una mai putin cunoscuta – cea a trairii si a curajului de a recunoaste existenta starilor de constiinta exceptionale in timpul nasterii. Pentru multe dintre femei, durerea poate inlocuita de extaz in acele momente, experientele traite avand un caracter nu doar extrem de placut si rafinat, uneori depasind chiar limitele umane obisnuite, fiind tangente cu trairea mistica. Pentru o existenta care nu este profund legata de spiritualitate, o asemenea experienta poate fi coplesitoare si marcanta pentru tot restul vietii. A fi la unison cu influxurile naturale care apar in corp in momentul nasterii este de natura sa ne deschida gradat mintea si sufletul catre o perceptie mult mai vasta a realitatii, pe care unii cercetatori ai fenomenului au asociat-o cu cele mai intense stari orgasmatice sau cu starile mistice relatate de catre sfinti sau yoghini. Perceperea luminii interioare, a starilor de fericire fara limite sau a fiintelor de lumina, sentimentul sacrului, al aproprierii de Dumnezeu, al participarii la un act cosmic – sunt fenomene care au fost si pot fi traite in aceste momente de mare intensitate in care un nou suflet paseste in viata. Aceasta energie noua a vietii, datatoare de fericire, care inunda atunci atat mama cat si copilul care se naste nu va putea fi niciodata reprodusa prin experimente de laborator, ea fiind complet imateriala si avand drept sursa pe Cel care este sursa intregii vieti. Ea nu reprezinta doar o finalitate a procesului indelungat al aparitiei si dezvoltarii unei noi fiinte, ci marcheaza un nou inceput atat pentru mama cat si pentru copilul ei, sau mai bine zis o continuare si o nuantare a experientei iubirii de la care a pornit totul.

sursa: editura.kamala.ro